Prin călăuzirea Coranului, cunoaştem exemple superbe de mame bune care au avut o influenţă şi o poziţie aparte în istoria credinţei în Allah. Mama lui Moise, de exemplu, a răspuns la chemarea şi revelaţia lui Allah, lăsându-şi fiul, lumina ochilor ei, să plutească pe râu, asigurată fiind de promisiunea lui Allah:
„Şi i-am revelat Noi mamei lui Moise: «Alăptează-l! Iar dacă te temi pentru el, aruncă-l în mare! Şi nu-ţi fie teamă şi nu fi mâhnită, căci Noi îl vom întoarce pe el la tine şi-l vom face pe el [unul] dintre trimişi!»”
(Coran 28: 7).
De asemenea, avem exemplul mamei Mariei, cea care a promis că orice va avea în pântece Îi va fi dedicat lui Allah pentru a rămâne departe de orice politeism sau orice altă adorare în afară de cea a lui Allah. Ea s-a rugat lui Allah pentru a-i accepta legământul:
„Muierea lui ’Imran a zis: «Doamne, Îţi juruiesc [numai] Ţie ceea ce este în pântecul meu, devotat numai Ţie! Primeşte-l de la mine! Tu eşti Cel care Aude Totul, Atoateştiutor [As-Sami’, Al-’Alim]!»”
(Coran 3: 35).
Faptul că a descoperit că acel copil era o fetiţă, lucru la care nu se aştepta, nu a împiedicat-o să îşi îndeplinească jurământul, rugându-L pe Allah să o protejeze de tot ce este rău:
„Şi când a născut, a zis ea: «Doamne, am zămislit o copilă!», dar Allah ştia bine ceea ce născuse ea. Şi un băiat nu este întocmai ca o copilă! «Eu i-am pus numele Maria şi o încredinţez pe ea şi pe scoborâtorii ei ocrotirii Tale, împotriva lui Şeitan cel izgonit!»”
(Coran 3: 36).
Mai mult decât atât, Coranul a făcut din Maria (Allah să fie mulţumit de ea!), fiica lui ’Imran şi mama profetului Iisus (Pacea fie asupra sa!), un exemplu de puritate, umilinţă în faţa lui Allah şi credinţă în cuvântul Său:
„Şi [la fel şi] pe Maria, fiica lui 'Imran, care a rămas neprihănită şi am suflat în ea din Duhul Nostru. Şi ea a crezut în cuvintele Domnului ei şi în scripturile Sale şi a fost ea dintre cei supuşi cu statornicie.”
(Coran 66: 12
fragment din:
"Statutul femeilor in islam"de dr. Yusuf Al Qaradawy
luni, 16 februarie 2009
sâmbătă, 14 februarie 2009
Credinta in Allah Preainaltul
"Iar izbanda mea nu este decat de la Allah.In El ma incred si la El ma intorc..."
Coran 11:88
Una dintre cele mai de seama trasaturi ale femeii
musulmane este adânca ei credintã în Allah Preaînaltul si
convingerea neprefãcutã cã tot ceea ce se întâmplã în acest
univers, orice soartã care cade asupra omenirii, se întâmplã
numai cu Voia si Porunca lui Allah. Orice lucru care i se
întâmplã unei persoane nu ar fi putut fi evitat si tot ce nu se
întâmplã nu ar fi putut fi fãcut sã se întâmple.
O persoanã nu are altã alegere în aceastã viatã decât sã
urmeze calea cea dreaptã si sã facã fapte bune – acte de
slãvire si alte fapte – prin orice mijloc poate, punându-si
întreaga încredere în Allah, supunându-se Vointei Lui si având
convingerea cã, în orice moment, are nevoie de ajutorul si de
sprijinul Sãu.
Povestea lui Hajar (sotia profetului Ibrahim) oferã femeii
musulmane cel mai minunat exemplu de credintã adâncã si
încredere totalã în Allah. Profetul Ibrahim (Avraam) – Pacea fie
asupra sa! – a lãsat-o la Ka’aba, în Mecca, mai sus de fântâna
Zamzam, într-o vreme în care în acel loc nu se gãseau nici
oameni, nici apã. Hajar nu avea pe nimeni alãturi în afarã de
pruncul ei, Ismail. ªi ea l-a întrebat pe Ibrahim, linistitã, fãrã
urmã de panicã: „Allah ti-a poruncit sã faci asa, o, Ibrahim?”
Profetul Ibrahim – Pacea fie asupra sa! – a rãspuns: „Da.”
Rãspunsul pe care l-a dat reflectã acceptarea si optimismul ei:
„Atunci El nu ne va pãrãsi.” (relatat de Bukhari în Kitaabal-Anbiya1)
A fost o situatie foarte grea: un bãrbat si-a pãrãsit atât
sotia, cât si fiul nou-nãscut într-un loc neroditor, unde nu existau
nici plante, nici apã si nici oameni, si s-a întors în îndepãrtatul
tinut al Palestinei. El nu i-a lãsat nimic în afarã de o traistã de
curmale si un burduf plin cu apã. Dacã nu ar fi fost adânca ei
credintã si încredere pe care o avea în Allah, care i-au umplut
inima, Hajar nu ar fi putut face fatã unei astfel de situatii grele;
s-ar fi prãbusit numaidecât si nu ar mai fi devenit femeia al cãrei
nume este amintit mereu, zi si noapte, de cei care înfãptuiesc
pelerinajul cel mare (Hajj) si cel mic (Umra) în Casa lui Allah,
între colinele Safa si Marua, asa cum a fãcut Hajar
Credinta adevãratei musulmane este curatã si clarã,
neîntinatã de nici o patã de ignorantã, de nici o iluzie sau
superstitie. Aceastã credinþã se bazeazã pe credinta în Allah,
Unicul, Preaînaltul, Vesnicul, Cel care poate face orice lucru,
Cel care controleazã întregul univers si Cel la care toate
lucrurile trebuie sã se întoarcã:
﴾ Spune: “În mâna cui se aflã stãpânirea tuturor lucrurilor
si cine apãrã si de cine nu existã apãrare, dacã stiti?" / Vor zice
ei: “Ale lui Allah sunt!” Spune: “Si cum se face cã sunteti voi
fermecati?” ﴿
[Coran 23:88,89]
Aceasta este credinta purã, adâncã, care întãreste
caracterul femeii musulmane în fortã, întelegere si maturitate,
pentru ca ea sã vadã viata asa cum este în realitate, un loc de
încercare ale cãrui rezultate se vor vedea în Ziua care va veni
fãrã îndoialã:
﴾ Spune: „Allah vã dã viatã, apoi vã dã moarte, apoi vã va
aduna pe voi în Ziua Învierii! Nu este îndoialã întru aceasta, însã
cei mai multi oameni nu stiu.” ﴿
[Coran 45:26]
﴾ „...Oare credeti cã v-am creat pe voi fãrã rost si cã nu vã
veti întoarce la Noi?” ﴿
[Coran 23:115]
﴾ „Binecuvântat fie Acela care are în mâna Lui împãrãþia
si este cu putere peste toate, / Acela care a fãcut moartea si
viata, ca sã vã încerce pe voi, [pentru a vedea] care dintre voi
este mai bun întru faptã. ªi El este Puternic [si] Iertãtor.
[Al-’Aziz, Al-Ghafur].” ﴿
[Coran 67:1,2
În acea Zi, omul va fi tras la rãspundere pentru faptele
sale. Dacã acestea sunt bune, bine va fi pentru el, iar dacã sunt
rele, rãu va fi pentru el. Nu va avea loc nici cea mai micã
nedreptate:
﴾ „În Ziua aceea, fiecare suflet va fi rãsplãtit, dupã cum îsi
va fi agonisit. Nu va fi nedreptate în Ziua aceea. Allah este
grabnic la socotire.” ﴿
[Coran 40:17]
Balanta (în care vor fi cântãrite faptele omului) va mãsura
fiecare lucru cu cea mai micã precizie, fie în favoarea persoanei
respective, fie împotriva acesteia.
﴾ „Cel care a fãcut un bine cât un grãunte de colb, îl va
vedea, / Dupã cum, cel care a fãcut un rãu cât un grãunte de
colb, îl va vedea.” ﴿
[Coran 99:7,8]
Nimic nu poate fi ascuns în acea Zi de Domnul Gloriei, nici
mãcar un lucru la fel de nesemnificativ cât un bob de mustar:
﴾ „În Ziua Învierii, Noi vom pune balanta dreaptã si nici un
suflet nu va fi urgisit câtusi de puþin. Si de ar fi ceva, chiar si
numai cât greutatea unui bob de mustar, Noi îl vom aduce. Si
Noi suntem îndeajuns ca socotitori." ﴿
[Coran 21:47]
Fãrã îndoialã cã, atunci când cântãreste întelesul acestor
versete, musulmana adevãratã se va gândi la acea Zi
hotãrâtoare si se va întoarce la Domnul ei (Allah) cu supunere, cãintã si multumire, cãutând sã facã atât de multe fapte bune pe
cât poate, ca pregãtire pentru Ziua de Apoi.
Nu este de mirare cã musulmana adevãratã îl slãveste cu
înflãcãrare pe Domnul ei, pentru cã ea stie cã are obligatia sã
respecte toate legile pe care Allah le-a poruncit fiecãrui
musulman, bãrbat sau femeie. Din acest motiv, ea îsi
îndeplineste îndatoririle islamice asa cum trebuie, fãrã sã caute
scuze, fãrã sã facã unele compromisuri si fãrã sã fie neglijentã.
Existã multe relatãri care vorbesc despre importanta
rugãciunii, despre binecuvântãrile pe care le aduce bãrbatilor si
femeilor care se roagã si despre recoltele abundente de favoruri
pe care ei pot sã le culeagã de fiecare datã când stau înaintea
lui Allah cu smerenie si cãintã.
Coran 11:88
Una dintre cele mai de seama trasaturi ale femeii
musulmane este adânca ei credintã în Allah Preaînaltul si
convingerea neprefãcutã cã tot ceea ce se întâmplã în acest
univers, orice soartã care cade asupra omenirii, se întâmplã
numai cu Voia si Porunca lui Allah. Orice lucru care i se
întâmplã unei persoane nu ar fi putut fi evitat si tot ce nu se
întâmplã nu ar fi putut fi fãcut sã se întâmple.
O persoanã nu are altã alegere în aceastã viatã decât sã
urmeze calea cea dreaptã si sã facã fapte bune – acte de
slãvire si alte fapte – prin orice mijloc poate, punându-si
întreaga încredere în Allah, supunându-se Vointei Lui si având
convingerea cã, în orice moment, are nevoie de ajutorul si de
sprijinul Sãu.
Povestea lui Hajar (sotia profetului Ibrahim) oferã femeii
musulmane cel mai minunat exemplu de credintã adâncã si
încredere totalã în Allah. Profetul Ibrahim (Avraam) – Pacea fie
asupra sa! – a lãsat-o la Ka’aba, în Mecca, mai sus de fântâna
Zamzam, într-o vreme în care în acel loc nu se gãseau nici
oameni, nici apã. Hajar nu avea pe nimeni alãturi în afarã de
pruncul ei, Ismail. ªi ea l-a întrebat pe Ibrahim, linistitã, fãrã
urmã de panicã: „Allah ti-a poruncit sã faci asa, o, Ibrahim?”
Profetul Ibrahim – Pacea fie asupra sa! – a rãspuns: „Da.”
Rãspunsul pe care l-a dat reflectã acceptarea si optimismul ei:
„Atunci El nu ne va pãrãsi.” (relatat de Bukhari în Kitaabal-Anbiya1)
A fost o situatie foarte grea: un bãrbat si-a pãrãsit atât
sotia, cât si fiul nou-nãscut într-un loc neroditor, unde nu existau
nici plante, nici apã si nici oameni, si s-a întors în îndepãrtatul
tinut al Palestinei. El nu i-a lãsat nimic în afarã de o traistã de
curmale si un burduf plin cu apã. Dacã nu ar fi fost adânca ei
credintã si încredere pe care o avea în Allah, care i-au umplut
inima, Hajar nu ar fi putut face fatã unei astfel de situatii grele;
s-ar fi prãbusit numaidecât si nu ar mai fi devenit femeia al cãrei
nume este amintit mereu, zi si noapte, de cei care înfãptuiesc
pelerinajul cel mare (Hajj) si cel mic (Umra) în Casa lui Allah,
între colinele Safa si Marua, asa cum a fãcut Hajar
Credinta adevãratei musulmane este curatã si clarã,
neîntinatã de nici o patã de ignorantã, de nici o iluzie sau
superstitie. Aceastã credinþã se bazeazã pe credinta în Allah,
Unicul, Preaînaltul, Vesnicul, Cel care poate face orice lucru,
Cel care controleazã întregul univers si Cel la care toate
lucrurile trebuie sã se întoarcã:
﴾ Spune: “În mâna cui se aflã stãpânirea tuturor lucrurilor
si cine apãrã si de cine nu existã apãrare, dacã stiti?" / Vor zice
ei: “Ale lui Allah sunt!” Spune: “Si cum se face cã sunteti voi
fermecati?” ﴿
[Coran 23:88,89]
Aceasta este credinta purã, adâncã, care întãreste
caracterul femeii musulmane în fortã, întelegere si maturitate,
pentru ca ea sã vadã viata asa cum este în realitate, un loc de
încercare ale cãrui rezultate se vor vedea în Ziua care va veni
fãrã îndoialã:
﴾ Spune: „Allah vã dã viatã, apoi vã dã moarte, apoi vã va
aduna pe voi în Ziua Învierii! Nu este îndoialã întru aceasta, însã
cei mai multi oameni nu stiu.” ﴿
[Coran 45:26]
﴾ „...Oare credeti cã v-am creat pe voi fãrã rost si cã nu vã
veti întoarce la Noi?” ﴿
[Coran 23:115]
﴾ „Binecuvântat fie Acela care are în mâna Lui împãrãþia
si este cu putere peste toate, / Acela care a fãcut moartea si
viata, ca sã vã încerce pe voi, [pentru a vedea] care dintre voi
este mai bun întru faptã. ªi El este Puternic [si] Iertãtor.
[Al-’Aziz, Al-Ghafur].” ﴿
[Coran 67:1,2
În acea Zi, omul va fi tras la rãspundere pentru faptele
sale. Dacã acestea sunt bune, bine va fi pentru el, iar dacã sunt
rele, rãu va fi pentru el. Nu va avea loc nici cea mai micã
nedreptate:
﴾ „În Ziua aceea, fiecare suflet va fi rãsplãtit, dupã cum îsi
va fi agonisit. Nu va fi nedreptate în Ziua aceea. Allah este
grabnic la socotire.” ﴿
[Coran 40:17]
Balanta (în care vor fi cântãrite faptele omului) va mãsura
fiecare lucru cu cea mai micã precizie, fie în favoarea persoanei
respective, fie împotriva acesteia.
﴾ „Cel care a fãcut un bine cât un grãunte de colb, îl va
vedea, / Dupã cum, cel care a fãcut un rãu cât un grãunte de
colb, îl va vedea.” ﴿
[Coran 99:7,8]
Nimic nu poate fi ascuns în acea Zi de Domnul Gloriei, nici
mãcar un lucru la fel de nesemnificativ cât un bob de mustar:
﴾ „În Ziua Învierii, Noi vom pune balanta dreaptã si nici un
suflet nu va fi urgisit câtusi de puþin. Si de ar fi ceva, chiar si
numai cât greutatea unui bob de mustar, Noi îl vom aduce. Si
Noi suntem îndeajuns ca socotitori." ﴿
[Coran 21:47]
Fãrã îndoialã cã, atunci când cântãreste întelesul acestor
versete, musulmana adevãratã se va gândi la acea Zi
hotãrâtoare si se va întoarce la Domnul ei (Allah) cu supunere, cãintã si multumire, cãutând sã facã atât de multe fapte bune pe
cât poate, ca pregãtire pentru Ziua de Apoi.
Nu este de mirare cã musulmana adevãratã îl slãveste cu
înflãcãrare pe Domnul ei, pentru cã ea stie cã are obligatia sã
respecte toate legile pe care Allah le-a poruncit fiecãrui
musulman, bãrbat sau femeie. Din acest motiv, ea îsi
îndeplineste îndatoririle islamice asa cum trebuie, fãrã sã caute
scuze, fãrã sã facã unele compromisuri si fãrã sã fie neglijentã.
Existã multe relatãri care vorbesc despre importanta
rugãciunii, despre binecuvântãrile pe care le aduce bãrbatilor si
femeilor care se roagã si despre recoltele abundente de favoruri
pe care ei pot sã le culeagã de fiecare datã când stau înaintea
lui Allah cu smerenie si cãintã.
vineri, 13 februarie 2009
Statutul femeilor in Islam
Pentru femei Islamul este o binecuvantare speciala. Femeile ocupa un loc foarte important in societatea islamica. Spre deosebire de alte religii ,Islamul pune femeia pe un piedestal cu un statut personal si social respectabil de care nu s-a bucurat niciodata. Importanta ei ca mama si ca sotie a fost aratata clar de Profetul Muhammad(pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!) care a spus : “Paradisul se afla sub picioarele mamelor noastre”. Odata,cineva l-a intrebat pe Profet(pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra lui):”Cine merita cea mai buna grija din partea mea?”.Profetul i-a raspuns :”Mama ta (el a repetat aceasta de trei ori) , apoi tatal tau si apoi rudele tale cele mai apropiate”.
In discursul sau de adio de la ‘Arafah , Profetul(pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra lui) a spus : “O, oameni buni , sotiile voastre au anumite drepturi asupra voastra si voi aveti anumite drepturi asupra lor.Purtati-va bine si fiti buni cu ele , pentru ca ele sunt partenerele si sprijinul vostru.” Profetul a mai spus : ” Cel mai bun dintre voi este cel mai bun fata de sotia sa “.
Toate aceste relatari demonstreaza clar pozitia importanta acordata femeilor in Islam
Islamul a ridicat femeia la o pozitie de influenta si prestigiu in familie si in societate.
Islamul este o religie a bunului simt si se acorda cu fiinta umana. El recunoaste realitatile vietii. Aceasta nu inseamna ca a recunoscut egalitatea femeii cu barbatul in toate privintele. Mai degraba, Islamul le-a definit femeilor indatoririle legate de structura biologica diferita. (2:22
Allah nu i-a facut pe barbat si pe femeie identici, deci ar fi impotriva naturii sa existe o egalitate totala intre barbat si femeie. Aceasta ar distruge balanta sociala.
Dezrobire, ameliorare a situatiei membrilor unei comunitãti, interzicând injustitia si opresiunea, ordonând echitatea si respectul fatã de aproape, Islamul a dat femeii un loc fãrã echivalent în nicio altã comunitate. Aceastã religie i-a recunoscut femeii capacitãtile si drepturile în mod neconditionat, pe toate planurile: social, civil, economic si personal. Femeia se bucurã astfel de capacitatea si de dreptul de a mosteni, de a da si de a contracta o datorie, de a dobândi, de a încheia contracte, de a denunta în justitie si de a-si administra singurã bunurile. Ea are dreptul de a-si alege liberã sotul, de a se recãsãtori dupã ce va fi devenit vãduvã sau dupã ce va fi divortat. Acest ultim drept nu i-a fost recunoscut femeii occidentale decât mult mai târziu.
Printre drepturile femeii asupra bãrbatului, putem cita, de exemplu, dota primitã la cãsãtorie, dreptul ei de a-i fi asigurat de cãtre sot tot ceea ce are nevoie, chiar si atunci când este bogatã, si dreptul de a trãi în liniste cu sotul ei, dupã cum ne-a fost relatat hadithul: Mesagerul lui Allah (pacea si binecuvântarea lui Allah asupra lui!) a spus: «Cel mai bun dintre voi este cel care se poartã cel mai bine cu sotiile sale». (raportat de Hakim ºi autentificat de Albany).
Femeia nu este obligatã sã lucreze, bãrbatul fiind cel care trebuie sã-i asigure toate cele de trebuintã. Dacã bãrbatul îi refuzã acest drept, sãvârseste un mare pãcat. Pe de altã parte, dacã femeia alege sã lucreze, banii câstigati îi revin numai ei, bãrbatul neavând niciun drept asupra lor.
Cât despre suma dublã de bani care îi revine bãrbatului la mostenire, aceasta se explicã prin obligatiile exceptionale pe care le are bãrbatul, în vreme ce partea revenitã femeii este totalã, cheltuielile ei pentru copii si sot fiind voluntare.
La arabii de dinante de Islam, femeia nu era apreciatã mai mult decât în alte popoare si zone geografice. A da nastere unei fetite era, în acea vreme, considerat ca fiind o calamitate, deci pentru a se debarasa de ele, unii le îngropau de vii, asa cum a fost mentionat în Coran:
«Iar dacã vreunuia dintre ei i se vesteste [nasterea] unei fiice, chipul lui devine negru si el e plin de mânie, se ascunde de lume din pricina rãului ce i s-a vestit. Sã-l tina el, în ciuda umilintei, sau sã-l îngroape în tãrânã? Ce proastã judecatã! (Surat An Nahl,58-59).
În acele vremuri, femeia nu avea aproape niciun drept. Bãrbatul putea sã aibã atâtea sotii câte îsi dorea, fãrã a fi nevoit sã rãspundã nevoilor vreuneia. Prostitutia si vagabondajul erau o monedã curentã în Arabia.
De cealaltã parte se aflã Islamul, care a reglementat anumite obiceiuri pãgâne, precum poligamia, pe care a legiferat-o. S-au stabilit pentru poligam conditii riguroase, astfel încât aceastã practicã a scãzut simtitor. Într-adevãr, poligamia trebuie sã se adapteze unor exigente, printre care echitabilitatea între sotii, cum este mentionat în Coran:
«Dar dacã vã temeti cã nu veti fi drepti [cu ele],atunci luati una singurã». (Surat An Nisa,3)
În Occident, un bãrbat care are mai multe amante nu ar trebui considerat poligam? De ce li se reproseazã musulmanilor poligamia în vreme ce aceasta este dobânditã prin legãturile sfinte ale cãsãtoriei? În schimb, este admirat bãrbatul care îsi schimbã femeile în fiecare sãptãmânã.
Odatã cu Islamul, femeia si-a regãsit demnitatea, onoarea si umanitatea. Ea existã cu adevãrat, detine un rol concret si este indispensabilã societãtii. Femeia în Islam reprezintã lumina, pudoarea, comportamentul frumos, castitatea, puritatea, frumusetea. Acasã, cu sotul si copiii ei, aceasta este onoratã, iubitã, respectatã, protejatã. Femeia a fost creeatã din coasta bãrbatului, astfel acestia fiind inseparabili, completându-se si depinzând unul de celãlalt:
«Ele vã sunt vesmânt vouã, iar voi le sunteti vesmânt lor». (Surat Al Baqara,187).
Faptul de a avea aceeasi origine augumenteazã sentimentul de unitate si de apropriere printr-o legãturã de interdependenþã care nu poate fi sfãrâmatã. Bãrbatul trebuie,asadar, sã aibã grijã de sotia lui ca de propria sa persoanã, cãci ea este o parte a lui:
«Si printre semnele Lui [este acela] cã El v-a creat din voi însivã soate, pentru ca voi sã trãiti în liniste cu ele. Si El a pus între voi dragoste si îndurare si întru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care chibzuiesc.» (Surat Ar Rum,21)
Oricare i-ar fi pozitia, fie ea mamã, sotie, fiicã, i-a fost ordonat bãrbatului sã se comporte frumos cu femeia. Profetul (pacea si binecuvântarea lui Allah asupra lui!) a spus: «Cel cu credinta cea mai perfectã este cel care are cel mai bun comportament. Cei mai buni dintre voi sunt cei mai buni cu sotiile lor.» (raportat de Hakim si audentificat de Albany).
Bãrbatul cãsãtorit trebuie sã-si iubeascã sotia, sã-i vorbeascã frumos, sã aibã rãbdare cu ea atunci când greseste, sã o învete religia.
Dacã divorteazã, trebuie sã îi asigure o pensie si sã o gãzduiascã vreme de trei menstruatii înainte ca ea sã se poatã recãsãtori, cum este spus în Coran:
«Lãsati-le sã locuiascã acolo unde locuiti voi, dupã mijloacele voastre, si nu le faceti nicio daunã, ca sã le faceti sã trãiascã strâmtorate! Iar dacã ele sunt îngreunate, atunci îngrijiti de ele pânã nasc si dacã alãpteazã [copiii nãscuti] de la voi, atunci dati-le lor simbria lor si sfãtuiti-vã între voi [în aceastã privintã], asa cum se cuvine! Iar dacã aflati voi greutãti, atunci îl va alãpta pe el alta.» (Surat At Talaq,6).
Dacã are fiice, bãrbatul trebuie sã le învete religia, sã le educe asa cum trebuie, sã nu le oprime, si ele vor fi pentru el o poartã în Paradis cum este spus în hadithul urmãtor: «Cel care are o fiicã,sã nu o împovãreze, sã nu o rãneascã si sã nu facã diferentieri între ea si fiul sãu: Allah îl va face sã intre în Paradis.» Se relateazã, de asemenea: «Cel care educã douã fete pânã când ele ating pubertatea, el si cu mine vom reînvia în Ziua Judecãþii asa (si si-a apropiat douã degete).(raportat de Muslim).
Dacã bãrbatul are mama, el trebuie sãfie cel mai bun cu ea, cãci aceasta l-a purtat timp de nouã luni. Ea si-a sacrificat timpul si viaþa pentru a se ocupa de el. Se spune în Coran:
«Noi i-am poruncit omului sã arate bunãtate pãrintilor sãi. Mama sa l-a purtat cu dureri si l-a nãscut cu dureri. Purtarea lui si pânã la întãrcarea lui sunt treizeci de luni.» (Surat Al ‘Ahqaf)
Stã scris, de asemenea:
«Si Domnul tãu a orânduit sã nu-L adoraþi decât pe El si sã vã purtati frumos cu pãrintii vostri.»
Surat Al ‘Isra)
Chiar dacã aceastã femeie îi este strãinã, bãrbatul trebuie sã se poarte frumos cu ea. Sã o ajute face parte din Islam si a fi nedrept fatã de ea reprezintã un mare pãcat. Femeia este un stâlp al societãtii, a cãrei bunã functionare depinde de ea. Dacã femeia greseste, întreaga comunitate va suferi.
Profetul (pacea si binecuvântarea lui Allah asupra lui!) le încuraja pe femei sã învete, spunând: «A cãuta stiinta este o datorie pentru fiecare musulman.» Acest hadith desemneazã deopotrivã pe bãrbat si pe femeie. O femeie a venit la Profet si a spus: «O,trimis al lui Allah! Bãrbatii ti-au acaparat tot timpul, consacrã-ne un timp pentru a putea veni la tine pentru a ne învata ceea ce Allah te-a învãtat». În zilele stabilite, Profetul le învãta ceea ce Allah îl invãtase mai înainte.
De aici încolo, numãrul femeilor care au studiat a crescut tot mai mult. Ibn Hajar, unul dintre cei mai importanti imami ai Islamului, citeazã în operele sale biografice mai mult de o mie de femei printre care figureazã juriste si femei savant.
La Allah, femeia nu este sub nicio formã inferioarã bãrbatului în ceea ce priveste drepturile sale. Fiecare dispune de un rol propriu, care implicã drepturi si responsabilitãþi. O persoanã nu îi este superioarã unei alteia decât prin piosenie, nu prin origine, bogãtii, asa cum Allah ne spune în Coran:
«Cel mai cinstit dintre voi la Allah este cel mai evlavios dintre voi.» (Surat Al Hujurat,13)
În final, ne putem da seama cã femeia nu este asupritã în Islam. Si cei care afirmã acest lucru sunt ori dusmani ai Islamului, folosindu-se de minciuni pentru a-i îndepãrta pe oameni, fie sunt ignoranþi care urmeazã orbeste tot ceea ce se spune, fãrã sã se osteneascã sã verifice informatiile primite.
Femeia este o perlã pretioasã, deci trebuie protejatã. Ea este o comoarã de o valoare inestimabilã
Adevãrata definitie a femeii, a libertãtii si a respectului se gãseste în Islam. Numai urmând Islamul femeia va cunoaste respectul în adevãratul sens al cuvântului atât aici, cât si în Viata de Apoi. Profetul (sallaAllahou alayhi wa salam) a spus: «Dacã femeia se roagã de cinci ori pe zi, posteste în luna Ramadan, îsi pãstreazã castitatea si îsi ascultã sotul, va intra în Rai pe poarta pe care va dori.» (raportat de Ibn Hibbane).Condusã de mentalitatea care pretinde cã vrea emanciparea femeii, aceasta este, de fapt, defavorizatã. Femeia devine astfel victima unei societãti nepãsãtoare, fãrã sã-si dea mãcar seama. Islamul i-a dat femeii o valoare foarte mare, respect si i-a asigurat drepturi fãrã echivalent.Comportându-ne cu femeia asa cum o cere Occidentul, ar însemna sã rãspândim haosul si imoralitatea, acestea devenind obisnuite, asa cum aratã situatia actuala pe glob. Comportându-ne însã cu femeia asa cum cere Islamul, adicã asa cum cere Creatorul nostru, vom reda societãtii armonia si fericirea.
In discursul sau de adio de la ‘Arafah , Profetul(pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra lui) a spus : “O, oameni buni , sotiile voastre au anumite drepturi asupra voastra si voi aveti anumite drepturi asupra lor.Purtati-va bine si fiti buni cu ele , pentru ca ele sunt partenerele si sprijinul vostru.” Profetul a mai spus : ” Cel mai bun dintre voi este cel mai bun fata de sotia sa “.
Toate aceste relatari demonstreaza clar pozitia importanta acordata femeilor in Islam
Islamul a ridicat femeia la o pozitie de influenta si prestigiu in familie si in societate.
Islamul este o religie a bunului simt si se acorda cu fiinta umana. El recunoaste realitatile vietii. Aceasta nu inseamna ca a recunoscut egalitatea femeii cu barbatul in toate privintele. Mai degraba, Islamul le-a definit femeilor indatoririle legate de structura biologica diferita. (2:22
Allah nu i-a facut pe barbat si pe femeie identici, deci ar fi impotriva naturii sa existe o egalitate totala intre barbat si femeie. Aceasta ar distruge balanta sociala.
Dezrobire, ameliorare a situatiei membrilor unei comunitãti, interzicând injustitia si opresiunea, ordonând echitatea si respectul fatã de aproape, Islamul a dat femeii un loc fãrã echivalent în nicio altã comunitate. Aceastã religie i-a recunoscut femeii capacitãtile si drepturile în mod neconditionat, pe toate planurile: social, civil, economic si personal. Femeia se bucurã astfel de capacitatea si de dreptul de a mosteni, de a da si de a contracta o datorie, de a dobândi, de a încheia contracte, de a denunta în justitie si de a-si administra singurã bunurile. Ea are dreptul de a-si alege liberã sotul, de a se recãsãtori dupã ce va fi devenit vãduvã sau dupã ce va fi divortat. Acest ultim drept nu i-a fost recunoscut femeii occidentale decât mult mai târziu.
Printre drepturile femeii asupra bãrbatului, putem cita, de exemplu, dota primitã la cãsãtorie, dreptul ei de a-i fi asigurat de cãtre sot tot ceea ce are nevoie, chiar si atunci când este bogatã, si dreptul de a trãi în liniste cu sotul ei, dupã cum ne-a fost relatat hadithul: Mesagerul lui Allah (pacea si binecuvântarea lui Allah asupra lui!) a spus: «Cel mai bun dintre voi este cel care se poartã cel mai bine cu sotiile sale». (raportat de Hakim ºi autentificat de Albany).
Femeia nu este obligatã sã lucreze, bãrbatul fiind cel care trebuie sã-i asigure toate cele de trebuintã. Dacã bãrbatul îi refuzã acest drept, sãvârseste un mare pãcat. Pe de altã parte, dacã femeia alege sã lucreze, banii câstigati îi revin numai ei, bãrbatul neavând niciun drept asupra lor.
Cât despre suma dublã de bani care îi revine bãrbatului la mostenire, aceasta se explicã prin obligatiile exceptionale pe care le are bãrbatul, în vreme ce partea revenitã femeii este totalã, cheltuielile ei pentru copii si sot fiind voluntare.
La arabii de dinante de Islam, femeia nu era apreciatã mai mult decât în alte popoare si zone geografice. A da nastere unei fetite era, în acea vreme, considerat ca fiind o calamitate, deci pentru a se debarasa de ele, unii le îngropau de vii, asa cum a fost mentionat în Coran:
«Iar dacã vreunuia dintre ei i se vesteste [nasterea] unei fiice, chipul lui devine negru si el e plin de mânie, se ascunde de lume din pricina rãului ce i s-a vestit. Sã-l tina el, în ciuda umilintei, sau sã-l îngroape în tãrânã? Ce proastã judecatã! (Surat An Nahl,58-59).
În acele vremuri, femeia nu avea aproape niciun drept. Bãrbatul putea sã aibã atâtea sotii câte îsi dorea, fãrã a fi nevoit sã rãspundã nevoilor vreuneia. Prostitutia si vagabondajul erau o monedã curentã în Arabia.
De cealaltã parte se aflã Islamul, care a reglementat anumite obiceiuri pãgâne, precum poligamia, pe care a legiferat-o. S-au stabilit pentru poligam conditii riguroase, astfel încât aceastã practicã a scãzut simtitor. Într-adevãr, poligamia trebuie sã se adapteze unor exigente, printre care echitabilitatea între sotii, cum este mentionat în Coran:
«Dar dacã vã temeti cã nu veti fi drepti [cu ele],atunci luati una singurã». (Surat An Nisa,3)
În Occident, un bãrbat care are mai multe amante nu ar trebui considerat poligam? De ce li se reproseazã musulmanilor poligamia în vreme ce aceasta este dobânditã prin legãturile sfinte ale cãsãtoriei? În schimb, este admirat bãrbatul care îsi schimbã femeile în fiecare sãptãmânã.
Odatã cu Islamul, femeia si-a regãsit demnitatea, onoarea si umanitatea. Ea existã cu adevãrat, detine un rol concret si este indispensabilã societãtii. Femeia în Islam reprezintã lumina, pudoarea, comportamentul frumos, castitatea, puritatea, frumusetea. Acasã, cu sotul si copiii ei, aceasta este onoratã, iubitã, respectatã, protejatã. Femeia a fost creeatã din coasta bãrbatului, astfel acestia fiind inseparabili, completându-se si depinzând unul de celãlalt:
«Ele vã sunt vesmânt vouã, iar voi le sunteti vesmânt lor». (Surat Al Baqara,187).
Faptul de a avea aceeasi origine augumenteazã sentimentul de unitate si de apropriere printr-o legãturã de interdependenþã care nu poate fi sfãrâmatã. Bãrbatul trebuie,asadar, sã aibã grijã de sotia lui ca de propria sa persoanã, cãci ea este o parte a lui:
«Si printre semnele Lui [este acela] cã El v-a creat din voi însivã soate, pentru ca voi sã trãiti în liniste cu ele. Si El a pus între voi dragoste si îndurare si întru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care chibzuiesc.» (Surat Ar Rum,21)
Oricare i-ar fi pozitia, fie ea mamã, sotie, fiicã, i-a fost ordonat bãrbatului sã se comporte frumos cu femeia. Profetul (pacea si binecuvântarea lui Allah asupra lui!) a spus: «Cel cu credinta cea mai perfectã este cel care are cel mai bun comportament. Cei mai buni dintre voi sunt cei mai buni cu sotiile lor.» (raportat de Hakim si audentificat de Albany).
Bãrbatul cãsãtorit trebuie sã-si iubeascã sotia, sã-i vorbeascã frumos, sã aibã rãbdare cu ea atunci când greseste, sã o învete religia.
Dacã divorteazã, trebuie sã îi asigure o pensie si sã o gãzduiascã vreme de trei menstruatii înainte ca ea sã se poatã recãsãtori, cum este spus în Coran:
«Lãsati-le sã locuiascã acolo unde locuiti voi, dupã mijloacele voastre, si nu le faceti nicio daunã, ca sã le faceti sã trãiascã strâmtorate! Iar dacã ele sunt îngreunate, atunci îngrijiti de ele pânã nasc si dacã alãpteazã [copiii nãscuti] de la voi, atunci dati-le lor simbria lor si sfãtuiti-vã între voi [în aceastã privintã], asa cum se cuvine! Iar dacã aflati voi greutãti, atunci îl va alãpta pe el alta.» (Surat At Talaq,6).
Dacã are fiice, bãrbatul trebuie sã le învete religia, sã le educe asa cum trebuie, sã nu le oprime, si ele vor fi pentru el o poartã în Paradis cum este spus în hadithul urmãtor: «Cel care are o fiicã,sã nu o împovãreze, sã nu o rãneascã si sã nu facã diferentieri între ea si fiul sãu: Allah îl va face sã intre în Paradis.» Se relateazã, de asemenea: «Cel care educã douã fete pânã când ele ating pubertatea, el si cu mine vom reînvia în Ziua Judecãþii asa (si si-a apropiat douã degete).(raportat de Muslim).
Dacã bãrbatul are mama, el trebuie sãfie cel mai bun cu ea, cãci aceasta l-a purtat timp de nouã luni. Ea si-a sacrificat timpul si viaþa pentru a se ocupa de el. Se spune în Coran:
«Noi i-am poruncit omului sã arate bunãtate pãrintilor sãi. Mama sa l-a purtat cu dureri si l-a nãscut cu dureri. Purtarea lui si pânã la întãrcarea lui sunt treizeci de luni.» (Surat Al ‘Ahqaf)
Stã scris, de asemenea:
«Si Domnul tãu a orânduit sã nu-L adoraþi decât pe El si sã vã purtati frumos cu pãrintii vostri.»
Surat Al ‘Isra)
Chiar dacã aceastã femeie îi este strãinã, bãrbatul trebuie sã se poarte frumos cu ea. Sã o ajute face parte din Islam si a fi nedrept fatã de ea reprezintã un mare pãcat. Femeia este un stâlp al societãtii, a cãrei bunã functionare depinde de ea. Dacã femeia greseste, întreaga comunitate va suferi.
Profetul (pacea si binecuvântarea lui Allah asupra lui!) le încuraja pe femei sã învete, spunând: «A cãuta stiinta este o datorie pentru fiecare musulman.» Acest hadith desemneazã deopotrivã pe bãrbat si pe femeie. O femeie a venit la Profet si a spus: «O,trimis al lui Allah! Bãrbatii ti-au acaparat tot timpul, consacrã-ne un timp pentru a putea veni la tine pentru a ne învata ceea ce Allah te-a învãtat». În zilele stabilite, Profetul le învãta ceea ce Allah îl invãtase mai înainte.
De aici încolo, numãrul femeilor care au studiat a crescut tot mai mult. Ibn Hajar, unul dintre cei mai importanti imami ai Islamului, citeazã în operele sale biografice mai mult de o mie de femei printre care figureazã juriste si femei savant.
La Allah, femeia nu este sub nicio formã inferioarã bãrbatului în ceea ce priveste drepturile sale. Fiecare dispune de un rol propriu, care implicã drepturi si responsabilitãþi. O persoanã nu îi este superioarã unei alteia decât prin piosenie, nu prin origine, bogãtii, asa cum Allah ne spune în Coran:
«Cel mai cinstit dintre voi la Allah este cel mai evlavios dintre voi.» (Surat Al Hujurat,13)
În final, ne putem da seama cã femeia nu este asupritã în Islam. Si cei care afirmã acest lucru sunt ori dusmani ai Islamului, folosindu-se de minciuni pentru a-i îndepãrta pe oameni, fie sunt ignoranþi care urmeazã orbeste tot ceea ce se spune, fãrã sã se osteneascã sã verifice informatiile primite.
Femeia este o perlã pretioasã, deci trebuie protejatã. Ea este o comoarã de o valoare inestimabilã
Adevãrata definitie a femeii, a libertãtii si a respectului se gãseste în Islam. Numai urmând Islamul femeia va cunoaste respectul în adevãratul sens al cuvântului atât aici, cât si în Viata de Apoi. Profetul (sallaAllahou alayhi wa salam) a spus: «Dacã femeia se roagã de cinci ori pe zi, posteste în luna Ramadan, îsi pãstreazã castitatea si îsi ascultã sotul, va intra în Rai pe poarta pe care va dori.» (raportat de Ibn Hibbane).Condusã de mentalitatea care pretinde cã vrea emanciparea femeii, aceasta este, de fapt, defavorizatã. Femeia devine astfel victima unei societãti nepãsãtoare, fãrã sã-si dea mãcar seama. Islamul i-a dat femeii o valoare foarte mare, respect si i-a asigurat drepturi fãrã echivalent.Comportându-ne cu femeia asa cum o cere Occidentul, ar însemna sã rãspândim haosul si imoralitatea, acestea devenind obisnuite, asa cum aratã situatia actuala pe glob. Comportându-ne însã cu femeia asa cum cere Islamul, adicã asa cum cere Creatorul nostru, vom reda societãtii armonia si fericirea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
