MARI FEMEI IN ISLAM

Khadijah bint Khuwaylid (Allah sa fie multumit de ea!)




Abu Hurairahh (Allah sa fie multumit de el!) a relatat că Gebrail [Îngerul Gavril] (Pacea fie asupra lui!) a venit la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) şi i-a spus:
„O Trimis al lui Allah! Aceasta este Khadijah, vine spre tine cu un vas în care este supă de carne [ori ceva de mâncare/băut]. Când va ajunge la tine, binecuvântează-o din partea Stăpânului ei [Allah] şi din partea mea, şi dă-i vestea bună de a avea un palat din Qasab în Paradis, unde nu va fi niciun zgomot ori vreo osteneală. ” (Al-Bukhari)

Tăria de caracter şi calităţile nobile ale Khadijei (Allah sa fie multumit de ea!) i-au câştigat onoarea de a fi binecuvântată de Allah Preaînaltul prin intermediul Îngerului Său Gebrail (Pacea fie asupra lui!).
O întruchipare a loialităţii, integrităţii, adevărului, a comportamentului bun şi modest şi a mărinimiei; generoasă, isteaţă şi înţelegătoare, a fost crescută într-o atmosferă de bunăstare şi lux. Ea fost prima personă care a avut o credinţă statornică în cele enunţate de Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) şi care a acceptat Islamul ca religie şi mod de viaţă încă de la început, fără a şovăi nicio clipă. Ea a fost binecuvântată cu distincţia de a fi salutată cu Pace de către Allah Preaînaltul şi Îngerul Gebrail (Pacea fie asupra lui!). Ea a fost prima femeie din toate timpurile care a fost atât de onorată. A fost prima soţie a Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), el nerecăsătorindu-se pe toată durata vieţii ei. Au trăit împreună în pace şi înţelegere pentru mai mult de douăzeci si patru de ani. În casa ei, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a primit revelaţiile lui Allah Preaînaltul prin intermediul Îngerului Gebrail (Pacea fie asupra lui!). În timpul asediului pe care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) l-a trăit în Mekka, în Şi’aab Abi Talib, ea s-a aflat alături de el, sprijinindu-l permanent şi sacrificându-şi tot confortul vieţii.
Când aceasta a decedat, Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) i-a fost inima zdrobită din cauza pierderii unei tovarăşe delicate, care i-a fost alături în timpul celor mai dificile perioade ale vieţii sale. El a urmărit personal pregătirile mormântului ei şi i-a coborât el însuşi trupul în mormânt. Astfel a luat sfârşit viaţa unei doamne, cea mai mare susţinătoare a Islamului în perioada lui de început. Ea a fost mama Fatimei (Allah sa fie multumit de ea!) – prima doamnă a Paradisului, bunica dragilor nepoţei ai Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) – Hassan şi Hussein (Allah sa fie multumit de ei!) – care sunt consideraţi a fi primii tineri ai Paradisului.
Măreţia caracterului şi comportamentului Khadijei (Allah sa fie multumit de ea!) îl mulţumeau pe Allah Preaînaltul atât de mult încât îi trimitea urări speciale. Această întâmplare a fost relatată de Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) lui Abu Hurairah (Allah sa fie multumit de el!) şi citată într-una din relatările autentice consemnate în culegerea Imamului Bukhari.Khadijah (Allah sa fie multumit de ea!) era soţia şi mama ideală. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a locuit în casa ei, care a devenit un loc binecuvântat datorită prezenţei lui şi a faptului că Gebrail (Pacea fie asupra lui!) venea foarte des să-l viziteze aici pentru a-i revela versetele coranice. A devenit centrul Islamului, unde companionii şi companioanele îi vizitau pentru a fi părtaşi la ospitalitatea lui Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) şi a soţiei lui.
După Hijrah (emigrare) Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) la Medina, casa a fost ocupată de fratele lui ’Ali. Mai târziu Mu’awiyah bin Abu Sufyan (Allah sa fie multumit de el!) care a transcris câteva din Revelaţiile Divine i-a cumpărat casa şi a construit o moschee. Astfel, locul unde se afla casa Khadijei (Allah sa fie multumit de ea!) a devenit loc de rugăciune şi adorare pentru toate timpurile. Ea obişnuia să se roage două unităţi de rugăciune, dimineaţa şi seara împreună cu Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), chiar înainte ca rugăciunile să devină obligatorii din porunca lui Allah Preaînaltul. După ce a acceptat Islamul, ea a devenit mult mai contemplativă şi mult mai înclinată spre adorare; a găsit în rugăciune un sentiment binecuvântător de linişte. ’Abdullah bin ’Abbas (Allah sa fie multumit de el!) a relatat că într-o zi Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a desenat patru linii pe pământ şi si-a întrebat Companionii dacă aveau cunoştinţe despre ceea ce semnifică acele linii. Ei au răspuns respectuos că el ştie mai bine. El le-a explicat că acele linii erau pentru cele mai însemnate doamne ale Universului. Acestea erau Khadijah bint Khawaylid (Allah sa fie multumit de ea!), Fatimah bint Muhammed (Allah sa fie multumit de ea!), Maryam bint ‘Imran – mama Profetului Isus (Pacea fie asupra amândurora!) şi Asiah bint Mazahim (soţia Faraonului).Prima numită are distincţia de a fi mama tuturor dreptcredincioşilor ori a musulmanilor practicanţi. A doua – Fatimah (Allah sa fie multumit de ea!), fiica Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) i s-a dat fericita veste de a fi îndrumătoarea femeilor Paradisului. Fecioara Maria (Pacea fie asupra ei!) este singura femeia care a dat naştere unui Profet al lui Allah Preaînaltul fără a fi atinsă de vreun bărbat. ’Asiah (Allah sa fie multumit de ea!), cea care a avut o suferinţă îndelungată ca soţie a crudului Faraon, l-a sfătuit pe soţul ei de a-l adopta pe copilul Moise (Pacea fie asupra lui!).

Sotia in Islam

DREPTURILE PRINCIPALE ALE SOŢIEI ÎN FAŢA SOŢULUI
o Zestrea - pe care bărbatul e obligat să i-o ofere femeii ca un simbol al dorinţei lui de a se însura cu ea. Allah spune: „Şi oferiţi femeilor zestrea de bunăvoie, iar dacă ele se lipsesc – nesilite – de ceva, atunci voi cheltuiţi-o după cum doriţi, cu plăcere!” (Coran 4: 4).o Dreptul de a fi întreţinută - soţului i se cere să îi asigure soţiei mâncarea, hainele, un loc în care să locuiască şi tratament medical conform mediului, condiţiilor şi veniturilor sale. „Cel care este înstărit să cheltuiască după averea sa, iar cel a cărui înzestrare este măsurată să cheltuiască din ceea ce i-a dat Allah. Allah nu sileşte pe nimeni decât după cum El i-a dat. Şi Allah va face să vină după strâmtorare belşug.” (Coran 65: 7).Profetul a spus în legătură cu drepturile femeilor: „Voi sunteţi obligaţi să le asiguraţi mâncarea şi hainele în mod onorabil.” o Dreptul de a convieţui cu ele onorabil, ce cuprinde un complex de drepturi. Allah Atotputernicul a spus: „O, voi cei care credeţi!...purtaţi-vă cu ele după cuviinţă! Iar dacă nu vă este pe plac, se poate să nu vă fie pe plac un lucru pe care Allah l-a pregătit [să vă aducă] un mare bine.” (Coran 4: 19). (30:21) Profetul a spus: „Purtaţi-vă bine cu femeile.” Aişa a spus: „Niciodată nu am văzut un om care să fie mai înţelegător cu membrii familiei sale decât Muhammed.” Tot ea a relatat că Profetul saws.a spus: „Cel mai bun dintre voi este acela care este cel mai bun cu familia sa, iar eu sunt cel mai bun cu familia mea.” o Dreptul de a nu fi bătută: Allah porunceşte: „...Dacă ele ascultă de voi, atunci nu mai căutaţi pricină împotriva lor...” (4:34); „Ţinerea (soţiei) în bună înţelegere, sau slobozirea (ei) cu bunătate.” (2:229) Profetul saws. l-a blamat pe cel care îşi loveşte soţia, zicând: „De ce o loveşte unul dintre voi pe muierea lui, ca şi când ar fi o roabă, când ştie că s-ar putea ca la capătul zilei să se culce cu ea?!” ’Aişa a relatat: „Trimisul lui Allah nu a lovit nici una din femeile lui şi nici unul din slujitorii lui niciodată.” Unele dintre soţiile musulmanilor s-au plâns Profetului saws. că sunt bătute de soţii lor. Auzind aceasta, Profetul saws. a spus categoric: „Cei care îşi bat soţiile nu sunt cei mai buni dintre voi.” (Tirmidhi) Profetul saws a sfătuit-o pe o femeie musulmancă care se numea Fatima bint Qais să nu se căsătorească cu un bărbat despre care se ştia că bate femeile. „M-am dus la Profet saws şi am spus: Abu Jahm şi Muawiah m-au cerut de soţie. Profetul a spus: Muwiah este sărac şi Abu Jahm obişnuieşte să bată femeile.”(Muslim)
În schimb, pentru aceste drepturi, o soţie este obligată să îl asculte pe bărbatul ei în toate, excepţie făcând nesupunerea faţă de Allah. Ea este obligată să aibă grijă de banii lui şi să nu-i cheltuiască decât cu permisiunea lui; cât despre casa lui, ei nu îi este permis să lase pe nimeni înăuntru fără permisiunea lui, chiar dacă este vorba de o rudă. Astfel de îndatoriri nu sunt nici prea grele, nici nedrepte în schimbul drepturilor ei. Prin urmare, pentru fiecare drept există o îndatorire. Allah Atotputernicul spune: „Ele au drepturi egale cu obligaţiile lor, după cuviinţă...” (Coran 2: 228).
În concluzie, femeile au drepturi şi obligaţii egale. Cuvintele lui Ibn ‘Abbas, care stătea în faţa unei oglinzi pentru a se aranja, sunt lăudabile. Când a fost întrebat de acest lucru, a spus: „Mă înfrumuseţez pentru soţia mea aşa cum şi ea face aceasta pentru mine.”

FEMINITATEA

Islamul a apreciat întotdeauna feminitatea femeii, feminitate ce antrenează un rol integral, precum cel al bărbatului. Nimeni nu este nicidecum un duşman, adversar sau concurent al celuilalt, ci, mai degrabă, fiecare este un ajutor pentru celălalt, pentru atingerea perfecţiunii relative a persoanei sale şi a fiecărui sex.Ordinea realizată de Allah în Univers face din existenţa dualităţii una dintre caracteristicile sale. Acest principiu se manifestă în prezenţa bărbatului şi a femeii în lumea vie a oamenilor, animalelor şi plantelor sau în prezenţa negativului şi pozitivului în lumea nevie, prin fenomenul magnetismului, electricităţii etc. Chiar şi în atom există sarcini pozitive şi negative, acestea fiind date de proton şi electron. Coranul, revelat acum o mie patru sute de ani, dă o explicaţie clară acestui fapt: „Şi din fiecare lucru Noi am creat perechi. Poate că voi vă veţi lăsa îndemnaţi.” (Coran 51: 49).Prin definiţie, bărbaţii şi femeile sunt precum cutia şi capacul său, o unitate ce cuprinde obiectul şi perechea sa; unul nu poate exista fără celălalt. Când Allah l-a creat pe primul om, Adam, El i-a creat, de asemenea, şi perechea, pe Eva, pentru a locui şi a-şi găsi pacea alături de ea. Allah Atotputernicul nu l-a lăsat pe Adam singur nici chiar în Rai. Cuvântarea lui Allah, indiferent dacă lua forma interdicţiei sau a poruncii, era adresată amândurora: „Şi zis-am Noi: «O, Adam, sălăşluieşte tu împreună cu soaţa ta în această grădină! Mâncaţi din ea pe îndestulate, ori de unde voiţi, dar să nu vă apropiaţi de acest pom, pentru ca să nu fiţi dintre cei nedrepţi!»” (Coran 2: 35).Toate acestea demonstrează că femeia este diferită de bărbat, ea completându-l pe el şi el pe ea. Un lucru nu se completează singur. Coranul evidenţiază acea deosebire: „Şi un băiat nu este întocmai ca o copilă!” (Coran 3: 36).Ei nu sunt precum pozitivul şi negativul. Deosebirea nu înseamnă că sunt adversari în niciun sens. Ei se nasc din fiecare şi sunt unul pentru altul: „... căci sunteţi unii din alţii”(Coran 4: 25);„Şi Allah v-a făcut soaţe din voi înşivă” (Coran 16: 72). Allah cel Înţelept a ordonat, de asemenea, ca întreaga construcţie fizică şi psihică a femeii să aibă elemente prin care să atragă şi să fie atrasă de bărbat. Esenţială în acest scop a fost înzestrarea femeii de către Allah cu o dorinţă instinctivă şi o pasiune puternică naturală, aspecte ce conduc la atracţia reciprocă şi la comuniunea lor, astfel încât viaţa să continue, iar generaţiile să apară mai departe.De aceea Islamul dezaprobă sistemele care nu susţin acest instinct natural sau nu îl fructifică; de exemplu – viaţa monahală. Cu toate acestea, prin niciun mijloc, acest lucru nu reflectă acceptarea canalizării acestei energii în direcţia greşită, ci doar în căsătoriile permise de divinitate care formează baza familiei. Astfel, Islamul, alături de celelalte religii revelate, interzice adulterul la fel ca şi toate formele de imoralitate, indiferent dacă sunt la vedere sau nu. Islamul a menţionat toate abaterile care pot genera aceste acte, asigurând astfel protejarea bărbaţilor şi a femeilor de toţi factorii de seducţie şi de poftele trupeşti.Pe baza instinctului natural al femeii, al nevoii sale de a avea condiţii sănătoase şi adecvate ale relaţiei sale cu bărbatul, Islamul a stabilit codurile sale proprii pentru femeie, precum a stabilit şi celelalte coduri relevante, instrucţiuni şi reguli. Islamul încearcă să îi protejeze feminitatea, să îi recunoască nevoile şi să nu i le reprime. El încearcă să creeze o barieră între femeie şi depravare pentru a o proteja de prădătorii care o vânează, o devorează în vizuinele lor şi îi aruncă rămăşiţele.Putem oferi un rezumat al viziunii Islamului asupra femeii: 1. Islamul protejează femeile pentru a le păstra gingăşia şi frumuseţea. Din acest motiv le sunt permise unele lucruri ce le sunt interzise bărbaţilor. Femeia poate purta aur şi mătase naturală; avem dovada în hadisul: „Acestea două [materialele] le sunt interzise bărbaţilor comunităţii mele şi permise femeilor”. (Hadis consemnat de Ibn Majah de la Ali (3595); hadis sahih.) Permisiunea de a folosi lucruri care i se potrivesc femeii este completată de interdicţia de a folosi lucruri care îi afectează feminitatea, precum hainele bărbăteşti sau adoptarea gesturilor şi a comportamentului masculin, în general. O femeie nu are voie să poarte îmbrăcămintea bărbatului; un bărbat nu are voie să poarte îmbrăcămintea femeii. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spune: „Allah blesteamă bărbatul care se îmbracă precum o femeie şi femeia care se îmbracă precum un bărbat”.Hadisul a fost consemnat de Abu Huraira şi Abu Dawud (4098), Ahmed 2/325, Ibn Hibban (1904) şi alţii. Bărbaţii care se comportă ca femeile şi femeile care se comportă ca bărbaţii sunt pedepsiţi la fel de către Allah. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spune: „Trei [categorii de persoane] nu intră în Paradis şi nu se bucură de vederea Frumuseţii lui Allah în Ziua Judecăţii: un fiu care nu i-a ascultat pe părinţii săi, o femeie masculinizată şi un adulterin”.Hadisul este consemnat de Ahmed Ibn Omar şi aprobat de şeicul Şaker ca sahih (1680), An-Nisa’i 5/80, Al-Hakim 1/72 şi alţii.2. Islamul susţine feminitatea şi, datorită slăbiciunii relative a femeilor, protejează femeia, lăsând-o în grija unui bărbat ce o întreţine, îi asigură cheltuielile de trai şi îi acoperă toate nevoile. Chiar dacă este sub tutela tatălui, a soţului, fiului sau a fratelui ei, ea va fi îngrijită de ei, aceasta reprezentând obligaţia lor conform legislaţiei islamice. Nicio nevoie nu ar trebui să o silească să îşi facă drum prin întinderile neexplorate ale vieţii pline de conflicte, în mijlocul învălmăşelii bărbaţilor aflaţi în competiţie pentru a-şi câştiga pâinea – situaţie în care a fost prinsă femeia occidentală, presată de o necesitate stringentă, din cauză că tatăl, fratele, fiul sau unchiul nu o ajută cu nimic. Consecinţa este că în societăţile vestice femeia trebuie să accepte orice fel de muncă, cu orice salariu, pentru a putea supravieţui.3. Religia lui Allah protejează moralitatea şi decenţa femeii, are grijă de reputaţia şi demnitatea ei, îi apără castitatea, păzind-o de gândurile şi vorbele necurate, şi încearcă să împiedice mâinile răuvoitoare care vor să-i aducă vătămare. Ca să atingă aceste obiective nobile, o datorie, prescrisă în Islam, a femeii este aceea de a-şi pleca ochii şi a-şi păstra castitatea şi puritatea:„Şi spune drept-credincioaselor să-şi plece privirile lor şi să-şi păzească pudoarea lor, să nu-şi arate gătelile lor, afară de ceea ce este pe dinafară şi să-şi coboare vălurile peste piepturile lor! Şi să nu-şi arate frumuseţea lor decât înaintea soţilor, sau a părinţilor lor, sau a părinţilor soţilor lor, sau a fiilor lor, sau a fiilor soţilor lor, sau a fraţilor lor, sau a fiilor fraţilor lor, sau a fiilor surorilor lor, sau a muierilor lor, sau a acelora pe care le stăpânesc mâinile lor drepte, sau a slujitorilor dintre bărbaţi, care nu mai au dorinţă, sau a copiilor mici care nu ştiu ce este goliciunea femeilor. Şi să nu lovească cu picioarele lor, astfel încât să se afle ce podoabe ascund ele! Şi căiţi-vă cu toţii, o, voi, drept-credincioşilor, faţă de Allah, pentru ca voi să izbândiţi!” (Coran 24: 31).Ea se îmbracă şi se împodobeşte decent. „ ... să nu-şi arate gătelile lor, afară de ceea ce este pe dinafară (...) şi să-şi coboare vălurile peste piepturile lor!” (Coran 24: 31).Gătelile vizibile la care se referă acest verset au fost interpretate ca fiind inclusiv inelul, faţa, cele două mâini, şi unii exegeţi şi jurişti au stabilit ca fiind şi picioarele de la gleznă în jos. (În timpul Profetului – Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa! – unele femei obişnuiau să îşi acopere faţa. Flexibilitatea Islamului îi permite femeii să opteze sau nu pentru acoperirea feţei. Nota editorului.)Ea trebuie să îşi acopere celelalte părţi atractive, precum părul, gâtul, mâinile şi picioarele, faţă de toţi oamenii, excepţie făcând soţul, rudele de sânge, persoanele cu care nu poate avea o relaţie de căsătorie din cauza proximităţii relaţiei (fraţi, unchi etc.) şi de care îi este dificil să şi-i le ascundă: „Şi spune drept-credincioaselor să-şi plece privirile lor şi să-şi păzească pudoarea lor, să nu-şi arate gătelile lor, afară de ceea ce este pe dinafară şi să-şi coboare vălurile peste piepturile lor! Şi să nu-şi arate frumuseţea lor decât înaintea soţilor, sau a părinţilor lor, sau a părinţilor soţilor lor, sau a fiilor lor, sau a fiilor soţilor lor, sau a fraţilor lor, sau a fiilor fraţilor lor, sau a fiilor surorilor lor, sau a muierilor lor, sau a acelora pe care le stăpânesc mâinile lor drepte, sau a slujitorilor dintre bărbaţi, care nu mai au dorinţă, sau a copiilor mici care nu ştiu ce este goliciunea femeilor. Şi să nu lovească cu picioarele lor, astfel încât să se afle ce podoabe ascund ele! Şi căiţi-vă cu toţii, o, voi, drept-credincioşilor, faţă de Allah, pentru ca voi să izbândiţi!” (Coran 24: 31).Femeia musulmană trebuie să păstreze decenţa în mers şi în vorbire: „Şi să nu lovească cu picioarele lor, astfel încât să se afle ce podoabe ascund ele!” (Coran 24: 31);„O, voi, soţii ale Profetului! Voi nu sunteţi ca niciuna dintre femei. Dacă sunteţi pioase, nu vă arătaţi binevoitoare [faţă de bărbaţi], cu vorba, pentru ca acela care are o boală în inimă să nu poftească la voi, şi spuneţi vorbe potrivite!” (Coran 33: 32).Prin urmare ei nu îi este interzis să vorbească (aşa cum unii au înţeles); vocea sa nu este ceva interzis. Dimpotrivă, în Coran îi este poruncit să vorbească, dar conform normelor credinţei islamice. Ea trebuie să fie mai presus de toate actele menite să stârnească şi să tenteze bărbatul, aşa cum se întâmpla în epoca ignoranţei, în perioada preislamică, sau în varianta modernă a Jahiliyei. O femeie musulmană ar trebui să nu fie excentrică. Ea trebuie să evite să se afle într-un loc singură, cu un bărbat care nu este soţul ei, sau cu o persoană cu care se poate căsători, pentru a păstra o barieră între ea şi celălalt bărbat şi toate gândurile păcătoase, între reputaţia ei bună şi zvonurile false. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spune: „Niciun bărbat nu trebuie să se afle într-un loc izolat cu o femeie şi nicio femeie nu ar trebui să călătorească cu nimeni în afară de o persoană cu care nu se poate căsători.” sau soţul ei, desigur.Trebuie evitate adunările de bărbaţi, excepţie făcând cazurile necesare sau scopurile considerabile, doar pentru strictul necesar. Participarea la rugăciunile în grup din moschee, căutând cunoaşterea, cooperarea în caritate şi promovarea credinţei sunt situaţii în care prezenţa femeii alături de bărbaţi este acceptată; astfel, ea nu este privată de dreptul de a participa la servirea comunităţii ei, cu condiţia de a nu depăşi limitele codului islamic în viaţa socială.Prin aceste indicaţii şi regulamente, Islamul are grijă de siguranţa femeii şi a feminităţii sale, pentru ca ea să fie apărată de gurile profane; Islamul îi păstrează decenţa şi castitatea, ţinând-o departe de toţi factorii de abatere. Islamul are grijă de onoarea ei, luptând împotriva calomniei şi a celor care o răspândesc. Mai presus de toate, Islamul îi protejează sufletul şi îi calmează mintea, luptând împotriva tensiunii, instabilităţii şi tulburării ce pornesc de la închipuirile sălbatice sau de la alţi factori ce produc agitaţie. În acelaşi timp, Islamul protejează bărbatul de anxietate şi rătăcire, familia de despărţire şi societatea de prăbuşire şi destrămare.

STATUTULFEMEILORÎN ISLAM de Dr. Yusuf Al-Qaradawy

familia in islam

Islamul a acordat o importanta deosebita familiei, este de ajuns sa stim ca din Fiqh o treime i s-a acordat institutiei familiale si asta pentru ca familia este prima caramida pe care este cladita societatea in construirea unui islam maret.Si daca aceasta caramida etse puternica si cladirea va fi bine ridicata si statornica precum muntii, iar daca caramida este de calitate slaba, la fel va fi si cladirea si ea se poate prabusi cu usurinta.Cu cat familia este mai buna, cu atat si societatea este mai buna, iar daca familia este stricata si societatea este stricata. Si ce este societatea altceva decat un grup de familii?Familia este o institutie la fel ca oricare alta institutie si de aceea ea trebuie sa aiba o structura de conducere, un conducator si un inlocuitor, un comitet de conducere care are si el la randul lui un presedinte caruia ii sunt ascultate, respectate si aplicate deciziile si dorintele; acest presedinte trebuie sa cunoasca toata situatia institutiei sale si lui nu trebuie sa-i scape niciun lucru care se intampla in institutia sa.Acest conducator trebuie sa aiba un inlocuitor care sa ii preia responsabilitatile si indatoririle atunci cand el lipseste si sa ii aduca la cunostinta ce s-a intamplat in locul lui. In familia musulmana barbatul este conducatorul/ presedintele institutiei- familiei.

In limba araba termenul de zauj-a (sot/ie) este folosit atat pentru barbat cat si pentru femeie, fara nicio deosebire intre ei.De asemenea termenul de arus-is (mire/asa) este folosit atat pentru barbat cat si pentru femeie, fara nicio deosebire intre ei.Ce inseamna acest lucru?Aceasta demonstreaza o unicitate in fiinta si o unitate in intrajutorare si in urmarirea scopurilor comune. Aceasta inseamna ca sotul si sotia sunt doua suflete intr-un singur trup si ca acest trup traieste si el poate fi slabit si distrus daca credinta dispare si nu face ca sotul si sotia sa sa fie un singur trup decat credinta (islamul).In absenta credintei femeia va deveni doar o placere trecatoare, o floare care se ofileste si se va usca si va fi calcata in picioare.Acest lucru rezulta din Coran, a spus ALLAH:

"ALLAH le-a dat drept pilda pentru aceia care nu credpe sotia lui Noe si pe sotia lui Lot,care s-au aflat sub obladuirea a doi robi evlaviosi dintre robii Nostrisi care i-au viclenit pe ei,iar ei doi nu le-au putut fi de niciun ajutor la ALLAH.Si [li] s-a zis:"Intrati in Foc [laolalta] cu ceilalti care intra!"(Surat At-Tahrim: 10)

Ele erau sotiile a doi dintre trimisii lui ALLAH, a doi robi drept-credinciosi, dar ele nu au crezut in islam , le-a lipsit credinta si nu le-a fost lor de niciun folos si de niciun ajutor la ALLAH faptul ca ele au fost sotii de profeti.

Si dusmanii islamului au vrut ca femeia sa devina o placere trecatoare si acest lucru este evident in intrunirile lor in care este tratata problematica femeii si eu le numesc (aceste intalniri) clevetiri impotriva femeii.In ele nu se trateaza problema femeii ca sotie, dar se vorbeste despre ea ca tovarasa si asociata a barbatului, ceea ce inseamna ca femeia si barbatul sunt niste parteneri, aflati impreuna intr-o calatorie care oricand se poate sfarsi. Insa islamul a dorit si doreste ca femeia sa fie tovarasa de viata a barbatului, pana la moarte (si dupa aceasta), pe lumea cealalata.De ce ei nu pomenesc termenul de "sotie"? Sau de mama? (In sensul ca atentia nu este concentrata pe acesti termeni).Oamenii refuza lucrurile care au legatura cu familia, le subestimeaza importanta si asta pentru ca, in inchipuirea lor sotul si sotia sunt incatusati in aceasta legatura din care ei trebuie sa scape. Ei vor ca acestia "sa se inalte spre orizonturi", vorbesc despre libertatile celor doi, despre libertatea femeii; si femeia sa fie libera inseamana de fapt ca ea sa fie in posesia tuturor. Dupa ce femeia se leapada de straiele familiei, de cele ale rolului sau de sotie, ea se va transforma in societate in ceva foarte urat.Astazi vedem peste tot concursuri de frumusete si folosirea femeilor in reclame fara valoare si a ajuns femeia sa fie ca o jucarie; insa in islam institutia mariajului are un alt sens, islamul este foarte atent in a forma familii foarte puternice si in familie fiecare are rolul sau si se bucura de respectul celuilalt si fiecare isi cunoaste atat drepturile cat si obligatiile.
Acela care este un practicant corect al religiei sale, asa cum isi cunoaste foarte bine drepturile, asa trebuie sa-si cunoasca si sa-si indeplineasca si indatoririle. ALLAH i-a ponegrit in Coran pe aceia care isi cunosc foarte bine drepturile, dar care cer in plus si atunci cand trebuie sa-si indeplineasca indatoririle avute devin nemultumiti si nu le convine, ba mai mult, lor le este foarte greu sa o faca pentru ca nici macar nu si le cunosc.Dar un musulman care l-a acceptat pe ALLAH Stapanul sau si islamul religia sa, va cauta inainte de toate sa stie ce indatoriri are.Si el stie ca daca in aceasta lume i se neglijeaza lui din drepturile ce i se cuvin, el le va primi in ziua de apoi; si el stie ca daca nu-si indeplineste obligatiile in aceasta lume, el si le va indeplini in ziua de apoi si asta poate inseamna ca lui sa-i fie luate din faptele bune in acea zi.

Recunoasterea oferita femeii de catre islam

Fără îndoială, adevărata femeie musulmană se deosebeşte prin caracterul ei islamic şi este mândră de statutul măreţ pe care i l-a acordat încă de la început islamul, mai înainte ca femeile altor naţiuni să aibă parte de ceva asemănător. Cu cincisprezece secole în urmă, islamul a acordat drepturi depline femeilor pentru prima dată în istorie şi femeile musulmane s-au bucurat de drepturile omului cu secole înainte ca lumea să audă de organizaţii privind drepturile omului sau să fie martoră la vreo „Declaraţie a Drepturilor Omului”.În acea perioadă timpurie, islamul a declarat că femeile erau jumătăţile gemene ale bărbaţilor, aşa cum se afirmă în hadis-ul citat de Abu Dawud, Tirmizi, Ad-Darimi şi Ahmad. Într-o vreme în care lumea creştină se îndoia de drepturile umane ale femeii şi de caracterul sufletului ei, Coranul spunea:﴾ „Domnul lor le-a răspuns: “Eu nu las să se piardă nici o faptă plinită de vreunul dintre voi, bărbat sau muiere, deopotrivă unul cu altul!...” ﴿[Coran 3:195]Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a acceptat supunerea şi jurământul femeii la islam, aşa cum le-a acceptat şi din partea bărbaţilor. Legământul de credinţă pecare l-au făcut femeile a fost diferit de cel al bărbaţilor şi nu afost împlinit ca un act de supunere oarbă. Acesta reprezintă oconfirmare a independenţei identităţii femeii musulmane şi aputinţei de a purta responsabilitatea pe care o implicăjurământul de credinţă şi mărturisirea de a fi supusă lui Allah şide a fi devotată Lui şi Trimisului Său. Toate acestea au avut loccu secole în urmă, mai înainte ca lumea modernă sărecunoască dreptul femeii la libertatea de expresie şi dreptul lavot. Aceasta este o completare la alte drepturi importante, cumar fi: dreptul de a avea propria ei avere, eliberarea deresponsabilitatea de a cheltui pentru alţii, chiar dacă ea este înstărită, egalitatea cu bărbaţii în ceea ce priveşte treburile lumeşti, educaţia şi îndatoririle religioase şi legale .

Gradul de respect şi drepturile pe care le-au obţinut femeile musulmane sunt uimitoare pentru femeile din Occident.Îmi amintesc comentariul pe care l-a făcut o americană într-o conferinţă ţinută în Statele Unite de învăţatul sirian, şeicul Bahjat Al-Baitar, privind drepturile femeilor în islam. Această femeie a fost uimită de drepturile pe care femeia musulmană le-a dobândit cu o mie cinci sute de ani în urmă; ea s-a ridicat şi a întrebat: „Este adevărat ce spuneţi despre femeia musulmană şi despre drepturile ei sau este doar propagandă? Dacă este adevărat, atunci luaţi-mă să trăiesc împreună cu voi o vreme,apoi pot să mor!” Multe alte femei din Occident şi-au exprimatde asemenea uimirea faţă de statutul şi respectul de care au parte femeile în islam.Dacă înţelege toate acestea, femeia musulmană modernă este pătrunsă de admiraţie pentru adevărata ei religie: credinţa ei se adânceşte şi această convingere privind măreţia şi desăvârşirea acestui program divin referitor la fericirea umană şi la bunăstarea, în egală măsură, a bărbaţilor şi a femeilor devine chiar şi mai puternică. Pentru ea este de ajuns să ştie că, acum o mie cinci sute de ani, islamul a realizat mai multe pentru femei decât a realizat oricare altă naţiune în secolul XX.

Femeia musulmană, care este conştientă de statutul măreţ pe care i l-a acordat islamul cu cincisprezece secole în urmă, ştie prea-bine că poziţia femeilor în fiecare naţiune cârmuită după legi antice a fost îngrozitoare, mai ales în India şi î n Roma, în Evul Mediu în Europa, dar şi în Ţările Arabe, mai înainte de venirea islamului. Din acest motiv, mândria pe care o simte faţă de identitatea ei islamică, de adevărata religie şi de statutul uman înalt se măreşte .
Femeia musulmană este conştientă de marea binecuvântare pe care a pogorât-o Allah asupra ei în ziua în care lumina strălucitoare a islamului a strălucit peste lumea arabă:﴾ „...În ziua aceasta, am desăvârşit religia voastră şi am împlinit harul Meu asupra voastră şi am încuviinţat Islamul ca religie pentru voi!...” ﴿[Coran 5:3]

Sufletul femeii musulmane este umplut de fericire,mulţumire şi mândrie, iar poziţia ei este înălţată de faptul că islamul îi acordă mamei un statut mai mare decât cel al tatălui.Un om a venit la Profet şi l-a întrebat: „O, Trimis al lui Allah, caredintre oameni merită mai mult tovărăşia mea?” El a zis: „Mamata.” Omul a întrebat: „Apoi cine?” Profetul a zis: „Mama ta.”Omul a întrebat: „Apoi cine?” Profetul a zis: „Mama ta.” Omul aîntrebat: „Apoi cine?” Profetul a zis: „Apoi tatăl tău.”132 Datorită modului cum este creată, femeia este unică în capacitatea ei de a purta în pântece un copil, de a-l hrăni la sân şi de a-l educa, rol foarte dificil şi care implică foarte multă trudă,aşa cum se spune în Coran:﴾ „Noi l-am povăţuit pe om [să facă bine] părinţilor săi,mama lui l-a purtat, [suportând pentru el] slăbiciune după slăbiciune, iar înţărcarea lui a fost după doi ani, [aşadar]: “Adu mulţumire Mie şi părinţilor tăi, căci la Mine este întoarcerea!” ﴿[Coran 31:14] Aşa cum această grea răspundere atârnă pe umerii femeilor, tot aşa bărbaţii au rolul de a întreţine şi proteja familia;ei au datoria de a câştiga bani şi de a-i cheltui în folosul familiei.Cu toate acestea, mulţi bărbaţi încă nu au înţeles care este statutul mamei în islam, după cum se vede în hadis-ul citat mai înainte, în care un bărbat l-a întrebat pe Profet – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – care dintre oameni îi merită mai mult tovărăşia.Islamul a înălţat statutul femeilor prin faptul că a pus poziţia mamei mai presus de cea a tatălui şi le-a dăruit deasemenea femeilor posibilitatea de a-şi păstra propriile nume defamilie după căsătorie. Femeia musulmană îşi păstrează numele de familie şi propria identitate după căsătorie şi nu ia numele soţului ei aşa cum se întâmplă în Occident, unde femeia căsătorită este cunoscută după numele soţului ei ca „doamna Cutare” şi numele ei de fată este şters din registrele civice. În acest fel, islamul păstrează identitatea femeii după căsătorie: cu toate că femeia musulmană este îndemnată să ducă o viaţă bună, să fie ascultătoare şi să îşi respecte soţul, identitatea ei nu va fi înghiţită de cea a bărbatului.Dacă mai adăugăm şi faptul că islamul le-a dăruit femeilor dreptul la o libertate totală în ceea ce priveşte modul de a-şi cheltui averea şi că ele nu au obligaţia de a-şi cheltui propriile resurse, atunci înaltul statut pe care islamul l-a dăruit femeilor devine şi mai clar. De aceea, putem înţelege cât de mult îşi doreşte islamul ca femeile să fie libere, respectate şi capabile să îşi împlinească misiunea lor în viaţă.

Slavindu-L neincetat pe Allah,vom fi printre cei placuti Lui

Femeile musulmane nu se limitează numai la cele cinci
rugăciuni zilnice obligatorii; ele împlinesc de asemenea şi acele
rugăciunii sunna pe care Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi
să-l miluiască! – obişnuia să le facă în mod obişnuit şi fac cât
mai multe rugăciuni opţionale (nafl), atâtea cât le permite timpul
şi puterea. Aceste rugăciuni includ şi rugăciunea opţională de
dimineaţă (salat ad-duha), rugăciunile sunna care urmează
după rugăciunea de seara (magreb) şi rugăciunile împlinite în
timpul nopţii.

Rugăciunile opţionale îl aduc pe om mai aproape de Allah,
prin ele acesta câştigă iubirea şi mulţumirea Sa şi îl fac unul
dintre robii Săi biruitori, supuşi şi drepţi. Nu există indiciu mai
clar referitor la starea măreaţă obţinută de credinciosul care se
apropie de Allah prin faptele împlinite în plus decât acest hadis
qudsi (relatare sfântă): „Robul meu continuă să se apropie de
Mine cu fapte împlinite în plus pentru ca Eu să îl iubesc. Când
Eu îl iubesc, Eu sunt auzul lui cu care aude, vederea lui cu care
vede, mâna lui cu care loveşte şi piciorul lui cu care merge. Şi
de Mi-ar cere (ceva), cu siguranţă I-l voi da şi de mi-ar cere
adăpost, cu siguranţă I-l voi oferi.”

Datorită iubirii lui Allah pentru robul Său, acea persoană
va fi iubită de locuitorii cerului şi ai pământului, aşa cum se
spune într-o relatare făcută de Abu Huraira – Pacea fie asupra
sa! –, în care Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l
miluiască! – a zis: „Când Allah îl iubeşte pe unul dintre robii Săi,
îl cheamă pe Gavriil (Jibril) şi spune: «Îl iubesc pe cutare;
iubeşte-l şi tu.» Atunci Gavriil îl va iubi şi va spune locuitorilor
cerurilor: «Allah îl iubeşte pe cutare; iubiţi-l şi voi.» Şi astfel il vor iubi şi locuitorii cerurilor (îngerii) şi el va fi cinstit pe pământ.
Dacă Allah nu-l iubeşte pe unul dintre robii Săi, îl cheamă pe
Gavriil şi spune: «Nu-l iubesc pe cutare; nu-l iubi nici tu.» Atunci
Gavriil nu-l va iubi şi va spune locuitorilor cerurilor: «Allah nu-l
iubeşte pe cutare; nu-l iubiţi nici voi.» Atunci locuitorii cerurilor
nu-l vor iubi şi de asemenea el nu va fi iubit nici de locuitorii
pământului.

Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – i-a
încurajat pe bărbaţii şi femeile musulmane să înfăptuiască mai
multe fapte în plus (nafl), dar în acelaşi timp să păstreze un
echilibru în actele lor de slăvire şi să nu iubească exagerarea. El
a dorit ca musulmanul să aibă o personalitate echilibrată, pentru
ca slăvirea pe care o aduce să fie entuziastă, dar consecventă,
şi să nu fie atât de împovărătoare încât oamenii să nu fie
capabili să o înfăptuiască.
Ne-a învăţat de asemenea că fapta
cea mai iubită de Allah este aceea care este împlinită neîncetat,
chiar dacă este nesemnificativă, aşa cum se spune în hadis-ul
în care A’işa – Pacea fie asupra sa! – a spus: „Trimisul lui Allah
– Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a zis: «Cea mai
iubită faptă de Allah este aceea care este împlinită neîncetat,
chiar dacă este nesemnificativă.» Dacă A’işa începea să facă
un lucru, ea rămânea credincioasă acestui lucru.

Adevărata femeie musulmană încearcă din greu să
împlinească rugăciunile corect, cu o profundă concentrare şi
precizie a mişcărilor fizice. În timp ce recită, ea se gândeşte la
sensurile versetelor şi la cuvintele de slavă şi laudă pe care le
rosteşte. Sufletul ei este pătruns de teama de Allah, de
mulţumirea faţă de Allah şi de adevărata laudă pe care o aduce
lui Allah. Dacă se întâmplă ca, în timpul rugăciunii, Satana
(Şeitan) să-i şoptească vreun lucru care să-i abată atenţia de la
rugăciune, ea, pentru a-l alunga, se concentrează asupra
versetelor din Coran pe care le recită şi asupra cuvintelor de
laudă pe care le rosteste. Ea se întoarce cu smerenie la Allah şi Îi cere să
îndrepte toate treburile ei în această viaţă şi în cea ce va să
vină, să o binecuvânteze şi să o călăuzească în toate lucrurile.

Slavirea Lui Allah

Nu este de mirare că musulmana adevărată îl slăveşte cu
înflăcărare pe Domnul ei, pentru că ea ştie că are obligaţia să
respecte toate legile pe care Allah le-a poruncit fiecărui
musulman, bărbat sau femeie. Din acest motiv, ea îşi
îndeplineşte îndatoririle islamice aşa cum trebuie, fără să caute
scuze, fără să facă unele compromisuri şi fără să fie neglijenta.
Implineste toate cele cinci rugăciuni zilnice la timpul
potrivit şi nu lasă treburile domestice sau îndatoririle sale de
mamă şi soţie să o împiedice să facă acest lucru. Rugăciunea
este stâlpul religiei – cel ce împlineşte rugăciunea împlineşte
credinţa şi cel ce neglijează rugăciunea distruge credinţa.

Rugăciunea este cea mai bună şi mai nobilă dintre fapte, aşa
cum a explicat Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l
miluiască! – în hadis-ul relatat de ’Abdullah ibn Mas’ud: „L-am
întrebat pe Trimisul lui Allah: «Care faptă este cea mai iubită de
Allah?» El a zis: «Să împlineşti fiecare rugăciune de îndată ce este
timpul potrivit"L-am intrebat:"Si apoi?"El a zis:"Sa te porti cu parintii
cu ingaduinta si respect ". L-am întrebat: «Şi
apoi?» El a zis: «Lupta sfântă (jihad) pentru cauza lui Allah.»”

Rugăciunea este legătura dintre un rob şi Stăpânul său.
Este izvorul abundent din care o persoana dobandeste putere,
Stabilitate,ingaduinta şi mulţumire şi este un mijloc de a
îndepărta pata păcatelor făcute. Abu Huraira – Pacea fie asupra
sa! –, companionul Profetului, a relatat: „L-am auzit pe Trimisul
lui Allah spunând: «Ce aţi crede dacă ar exista un râu care ar
curge înaintea uşii oricăruia dintre voi şi el [omul] s-ar îmbăia în
acesta de cinci ori pe zi? Ar mai rămâne vreo urmă de
murdărie?» Oamenii au zis: «Nu ar mai exista nici o urmă de
murdărie pe el.» El a zis: «Acest lucru este asemenea celor
cinci rugăciuni zilnice, prin intermediul cărora Allah şterge
păcatele.»”
Jaabir – Pacea fie asupra sa! –, un alt companion, a spus:
„Trimisul lui Allah a zis: «Cele cinci rugăciuni zilnice sunt
precum un râu adânc care curge pe lângă uşa oricăruia dintre
voi, în care el [omul] se îmbăiază de cinci ori în fiecare zi.»”
Rugăciunea este o milostenie pe care Allah a pogorât-o
asupra robilor Săi; ei caută umbra ei de cinci ori pe zi şi se
roagă Domnului lor, slăvindu-L, cerându-I sprijinul şi căutându-I
milostenia, călăuzirea şi iertarea. Din acest motiv, rugăciunea
devine un mijloc de purificare pentru cei care se roagă, bărbaţi
şi femei în egală măsură, curăţindu-i pe ei de păcate.
’Uthman ibn ’Affaan – Pacea fie asupra sa! – a zis: „L-am
auzit pe Trimisul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l
miluiască! – spunând: «Nu există nici un musulman pentru care
dacă, atunci când intră timpul de rugăciune, el face abluţiunea
corect, se concentrează asupra rugăciunii şi se prosternează
aşa cum se cuvine, rugăciunea sa să nu fie o ispăşire pentru
păcatele săvârşite mai înainte de ea, atâta timp cât nu au fost
săvârşite păcate majore. Aşa va fi până la sfârşitul vremii.»”

Există multe relatări care vorbesc despre importanţa
rugăciunii, despre binecuvântările pe care le aduce bărbaţilor şi
femeilor care se roagă şi despre recoltele abundente de favoruri
pe care ei pot să le culeagă de fiecare dată când stau înaintea
lui Allah cu smerenie şi căinţă.

Allah a arătat o mare îndurare femeilor prin faptul că le-a
scutit de obligaţia de a împlini cele cinci rugăciuni obligatorii în
moschee. Dacă ar fi făcut acest lucru obligatoriu, ar fi pus o
povară insuportabilă pe umerii femeilor şi ele nu ar fi putut să o
îndeplinească, aşa cum vedem mulţi bărbaţi care nu reuşesc să
se roage cu regularitate în moschee şi care nu au altă
posibilitate decât să se roage acolo unde se găsesc, la locul de
muncă sau acasă. Greaua povară a treburilor gospodăreşti şi
împlinirea obligaţiilor faţă de soţ şi copii nu îi permit femeii să
plece de acasă de cinci ori pe zi; ar fi imposibil pentru ea să
facă acest lucru. Rugăciunea făcută de ea acasă este
descrisă ca fiind mai bună pentru ea decât cea făcută în
moschee, însă Allah, Preamăritul, Preaînaltul, îi lasă
posibilitatea de a alege: se poate ruga acasă dacă doreşte sau
poate merge sa se roage in moschee.

Dacă îi cere soţului ei permisiunea de a merge la
moschee să se roage, el nu trebuie să o oprească, după cum a
afirmat Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! –
într-un număr de relatări. De exemplu: „Nu le interziceţi femeilor
să meargă la moschee, deşi locuinţele lor sunt mai bune pentru ele.”
sau „Dacă soţia vreunuia dintre voi cere permisiunea de a
merge la moschee, nu o opriţi.

Moscheea era, şi este încă, un centru de lumină şi
călăuzire pentru bărbaţii şi femeile musulmane; în acest mediu
neprihănit sunt înfăptuite acte de slăvire, iar de la amvon
(minbar) sunt transmise mesaje de îndrumare şi adevăr. Încă de
la începutul islamului, femeia musulmană a avut rolul ei în
cadrul moscheii.
Există multe relatări autentice care confirmă prezenţa şi
rolul femeii în moschee. Acestea descriu modul în care femeile
au luat parte la rugăciunea de vineri (salat al-jumu’a),
rugăciunea de eclipsă şi rugăciunea de sărbători (Aid),
răspunzând la chemarea muezinului de a participa la rugaciune.

Allah Cel Preaslavit si Preainalt spune in sura al ahzab 33:35:"Musulmanilor si musulmancelor,dreptcredinciosilor si dreptcredincioaselor,celor supusi si celor supuse,celor iubitori de adevar si celor iubitoare de adevar,celor statornici si celor statornice,celor smeriti si celor smerite,celor care dau milostenii si acelora[dintre femei]care dau milostenii,celor care postesc si acelora [dintre femei]care postesc,celor care-si pazesc castitatea lor si acelora[dintre femei] care si-o pazesc,celor care-L pomenesc pe Allah mereu si acelora [dintre femei]care-L pomenesc,Allah le-a pregatit iertare si rasplata mare."Atat femeile cat si barbatii sunt egali in fata lui Dumnezeu in privinta credintei,pietatii,religiozitatii si a rasplatii din Ziua de Apoi.Dumnezeu ne-a dat roluri diferite corespunzator cu alcatuirea diferita a noastra, din punct de vedere al fizicului dar si al inclinatiilor innnascute

Mame nepieritoare

Prin călăuzirea Coranului, cunoaştem exemple superbe de mame bune care au avut o influenţă şi o poziţie aparte în istoria credinţei în Allah. Mama lui Moise, de exemplu, a răspuns la chemarea şi revelaţia lui Allah, lăsându-şi fiul, lumina ochilor ei, să plutească pe râu, asigurată fiind de promisiunea lui Allah:
„Şi i-am revelat Noi mamei lui Moise: «Alăptează-l! Iar dacă te temi pentru el, aruncă-l în mare! Şi nu-ţi fie teamă şi nu fi mâhnită, căci Noi îl vom întoarce pe el la tine şi-l vom face pe el [unul] dintre trimişi!»”
(Coran 28: 7).
De asemenea, avem exemplul mamei Mariei, cea care a promis că orice va avea în pântece Îi va fi dedicat lui Allah pentru a rămâne departe de orice politeism sau orice altă adorare în afară de cea a lui Allah. Ea s-a rugat lui Allah pentru a-i accepta legământul:
„Muierea lui ’Imran a zis: «Doamne, Îţi juruiesc [numai] Ţie ceea ce este în pântecul meu, devotat numai Ţie! Primeşte-l de la mine! Tu eşti Cel care Aude Totul, Atoateştiutor [As-Sami’, Al-’Alim]!»”
(Coran 3: 35).
Faptul că a descoperit că acel copil era o fetiţă, lucru la care nu se aştepta, nu a împiedicat-o să îşi îndeplinească jurământul, rugându-L pe Allah să o protejeze de tot ce este rău:
„Şi când a născut, a zis ea: «Doamne, am zămislit o copilă!», dar Allah ştia bine ceea ce născuse ea. Şi un băiat nu este întocmai ca o copilă! «Eu i-am pus numele Maria şi o încredinţez pe ea şi pe scoborâtorii ei ocrotirii Tale, împotriva lui Şeitan cel izgonit!»”
(Coran 3: 36).
Mai mult decât atât, Coranul a făcut din Maria (Allah să fie mulţumit de ea!), fiica lui ’Imran şi mama profetului Iisus (Pacea fie asupra sa!), un exemplu de puritate, umilinţă în faţa lui Allah şi credinţă în cuvântul Său:
„Şi [la fel şi] pe Maria, fiica lui 'Imran, care a rămas neprihănită şi am suflat în ea din Duhul Nostru. Şi ea a crezut în cuvintele Domnului ei şi în scripturile Sale şi a fost ea dintre cei supuşi cu statornicie.”
(Coran 66: 12


fragment din:
"Statutul femeilor in islam"de dr. Yusuf Al Qaradawy

Credinta in Allah Preainaltul

"Iar izbanda mea nu este decat de la Allah.In El ma incred si la El ma intorc..."
Coran 11:88


Una dintre cele mai de seama trasaturi ale femeii
musulmane este adânca ei credintã în Allah Preaînaltul si
convingerea neprefãcutã cã tot ceea ce se întâmplã în acest
univers, orice soartã care cade asupra omenirii, se întâmplã
numai cu Voia si Porunca lui Allah. Orice lucru care i se
întâmplã unei persoane nu ar fi putut fi evitat si tot ce nu se
întâmplã nu ar fi putut fi fãcut sã se întâmple.
O persoanã nu are altã alegere în aceastã viatã decât sã
urmeze calea cea dreaptã si sã facã fapte bune – acte de
slãvire si alte fapte – prin orice mijloc poate, punându-si
întreaga încredere în Allah, supunându-se Vointei Lui si având
convingerea cã, în orice moment, are nevoie de ajutorul si de
sprijinul Sãu.
Povestea lui Hajar (sotia profetului Ibrahim) oferã femeii
musulmane cel mai minunat exemplu de credintã adâncã si
încredere totalã în Allah. Profetul Ibrahim (Avraam) – Pacea fie
asupra sa! – a lãsat-o la Ka’aba, în Mecca, mai sus de fântâna
Zamzam, într-o vreme în care în acel loc nu se gãseau nici
oameni, nici apã. Hajar nu avea pe nimeni alãturi în afarã de
pruncul ei, Ismail. ªi ea l-a întrebat pe Ibrahim, linistitã, fãrã
urmã de panicã: „Allah ti-a poruncit sã faci asa, o, Ibrahim?”
Profetul Ibrahim – Pacea fie asupra sa! – a rãspuns: „Da.”
Rãspunsul pe care l-a dat reflectã acceptarea si optimismul ei:
„Atunci El nu ne va pãrãsi.” (relatat de Bukhari în Kitaabal-Anbiya1)
A fost o situatie foarte grea: un bãrbat si-a pãrãsit atât
sotia, cât si fiul nou-nãscut într-un loc neroditor, unde nu existau
nici plante, nici apã si nici oameni, si s-a întors în îndepãrtatul
tinut al Palestinei. El nu i-a lãsat nimic în afarã de o traistã de
curmale si un burduf plin cu apã. Dacã nu ar fi fost adânca ei
credintã si încredere pe care o avea în Allah, care i-au umplut
inima, Hajar nu ar fi putut face fatã unei astfel de situatii grele;
s-ar fi prãbusit numaidecât si nu ar mai fi devenit femeia al cãrei
nume este amintit mereu, zi si noapte, de cei care înfãptuiesc
pelerinajul cel mare (Hajj) si cel mic (Umra) în Casa lui Allah,
între colinele Safa si Marua, asa cum a fãcut Hajar
Credinta adevãratei musulmane este curatã si clarã,
neîntinatã de nici o patã de ignorantã, de nici o iluzie sau
superstitie. Aceastã credinþã se bazeazã pe credinta în Allah,
Unicul, Preaînaltul, Vesnicul, Cel care poate face orice lucru,
Cel care controleazã întregul univers si Cel la care toate
lucrurile trebuie sã se întoarcã:
﴾ Spune: “În mâna cui se aflã stãpânirea tuturor lucrurilor
si cine apãrã si de cine nu existã apãrare, dacã stiti?" / Vor zice
ei: “Ale lui Allah sunt!” Spune: “Si cum se face cã sunteti voi
fermecati?” ﴿
[Coran 23:88,89]
Aceasta este credinta purã, adâncã, care întãreste
caracterul femeii musulmane în fortã, întelegere si maturitate,
pentru ca ea sã vadã viata asa cum este în realitate, un loc de
încercare ale cãrui rezultate se vor vedea în Ziua care va veni
fãrã îndoialã:
﴾ Spune: „Allah vã dã viatã, apoi vã dã moarte, apoi vã va
aduna pe voi în Ziua Învierii! Nu este îndoialã întru aceasta, însã
cei mai multi oameni nu stiu.” ﴿
[Coran 45:26]
﴾ „...Oare credeti cã v-am creat pe voi fãrã rost si cã nu vã
veti întoarce la Noi?” ﴿
[Coran 23:115]
﴾ „Binecuvântat fie Acela care are în mâna Lui împãrãþia
si este cu putere peste toate, / Acela care a fãcut moartea si
viata, ca sã vã încerce pe voi, [pentru a vedea] care dintre voi
este mai bun întru faptã. ªi El este Puternic [si] Iertãtor.
[Al-’Aziz, Al-Ghafur].” ﴿
[Coran 67:1,2
În acea Zi, omul va fi tras la rãspundere pentru faptele
sale. Dacã acestea sunt bune, bine va fi pentru el, iar dacã sunt
rele, rãu va fi pentru el. Nu va avea loc nici cea mai micã
nedreptate:
﴾ „În Ziua aceea, fiecare suflet va fi rãsplãtit, dupã cum îsi
va fi agonisit. Nu va fi nedreptate în Ziua aceea. Allah este
grabnic la socotire.” ﴿
[Coran 40:17]
Balanta (în care vor fi cântãrite faptele omului) va mãsura
fiecare lucru cu cea mai micã precizie, fie în favoarea persoanei
respective, fie împotriva acesteia.
﴾ „Cel care a fãcut un bine cât un grãunte de colb, îl va
vedea, / Dupã cum, cel care a fãcut un rãu cât un grãunte de
colb, îl va vedea.” ﴿
[Coran 99:7,8]
Nimic nu poate fi ascuns în acea Zi de Domnul Gloriei, nici
mãcar un lucru la fel de nesemnificativ cât un bob de mustar:
﴾ „În Ziua Învierii, Noi vom pune balanta dreaptã si nici un
suflet nu va fi urgisit câtusi de puþin. Si de ar fi ceva, chiar si
numai cât greutatea unui bob de mustar, Noi îl vom aduce. Si
Noi suntem îndeajuns ca socotitori." ﴿
[Coran 21:47]
Fãrã îndoialã cã, atunci când cântãreste întelesul acestor
versete, musulmana adevãratã se va gândi la acea Zi
hotãrâtoare si se va întoarce la Domnul ei (Allah) cu supunere, cãintã si multumire, cãutând sã facã atât de multe fapte bune pe
cât poate, ca pregãtire pentru Ziua de Apoi.
Nu este de mirare cã musulmana adevãratã îl slãveste cu
înflãcãrare pe Domnul ei, pentru cã ea stie cã are obligatia sã
respecte toate legile pe care Allah le-a poruncit fiecãrui
musulman, bãrbat sau femeie. Din acest motiv, ea îsi
îndeplineste îndatoririle islamice asa cum trebuie, fãrã sã caute
scuze, fãrã sã facã unele compromisuri si fãrã sã fie neglijentã.
Existã multe relatãri care vorbesc despre importanta
rugãciunii, despre binecuvântãrile pe care le aduce bãrbatilor si
femeilor care se roagã si despre recoltele abundente de favoruri
pe care ei pot sã le culeagã de fiecare datã când stau înaintea
lui Allah cu smerenie si cãintã.

Statutul femeilor in Islam

Pentru femei Islamul este o binecuvantare speciala. Femeile ocupa un loc foarte important in societatea islamica. Spre deosebire de alte religii ,Islamul pune femeia pe un piedestal cu un statut personal si social respectabil de care nu s-a bucurat niciodata. Importanta ei ca mama si ca sotie a fost aratata clar de Profetul Muhammad(pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!) care a spus : “Paradisul se afla sub picioarele mamelor noastre”. Odata,cineva l-a intrebat pe Profet(pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra lui):”Cine merita cea mai buna grija din partea mea?”.Profetul i-a raspuns :”Mama ta (el a repetat aceasta de trei ori) , apoi tatal tau si apoi rudele tale cele mai apropiate”.
In discursul sau de adio de la ‘Arafah , Profetul(pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra lui) a spus : “O, oameni buni , sotiile voastre au anumite drepturi asupra voastra si voi aveti anumite drepturi asupra lor.Purtati-va bine si fiti buni cu ele , pentru ca ele sunt partenerele si sprijinul vostru.” Profetul a mai spus : ” Cel mai bun dintre voi este cel mai bun fata de sotia sa “.
Toate aceste relatari demonstreaza clar pozitia importanta acordata femeilor in Islam
Islamul a ridicat femeia la o pozitie de influenta si prestigiu in familie si in societate.
Islamul este o religie a bunului simt si se acorda cu fiinta umana. El recunoaste realitatile vietii. Aceasta nu inseamna ca a recunoscut egalitatea femeii cu barbatul in toate privintele. Mai degraba, Islamul le-a definit femeilor indatoririle legate de structura biologica diferita. (2:22
Allah nu i-a facut pe barbat si pe femeie identici, deci ar fi impotriva naturii sa existe o egalitate totala intre barbat si femeie. Aceasta ar distruge balanta sociala.
Dezrobire, ameliorare a situatiei membrilor unei comunitãti, interzicând injustitia si opresiunea, ordonând echitatea si respectul fatã de aproape, Islamul a dat femeii un loc fãrã echivalent în nicio altã comunitate. Aceastã religie i-a recunoscut femeii capacitãtile si drepturile în mod neconditionat, pe toate planurile: social, civil, economic si personal. Femeia se bucurã astfel de capacitatea si de dreptul de a mosteni, de a da si de a contracta o datorie, de a dobândi, de a încheia contracte, de a denunta în justitie si de a-si administra singurã bunurile. Ea are dreptul de a-si alege liberã sotul, de a se recãsãtori dupã ce va fi devenit vãduvã sau dupã ce va fi divortat. Acest ultim drept nu i-a fost recunoscut femeii occidentale decât mult mai târziu.
Printre drepturile femeii asupra bãrbatului, putem cita, de exemplu, dota primitã la cãsãtorie, dreptul ei de a-i fi asigurat de cãtre sot tot ceea ce are nevoie, chiar si atunci când este bogatã, si dreptul de a trãi în liniste cu sotul ei, dupã cum ne-a fost relatat hadithul: Mesagerul lui Allah (pacea si binecuvântarea lui Allah asupra lui!) a spus: «Cel mai bun dintre voi este cel care se poartã cel mai bine cu sotiile sale». (raportat de Hakim ºi autentificat de Albany).
Femeia nu este obligatã sã lucreze, bãrbatul fiind cel care trebuie sã-i asigure toate cele de trebuintã. Dacã bãrbatul îi refuzã acest drept, sãvârseste un mare pãcat. Pe de altã parte, dacã femeia alege sã lucreze, banii câstigati îi revin numai ei, bãrbatul neavând niciun drept asupra lor.
Cât despre suma dublã de bani care îi revine bãrbatului la mostenire, aceasta se explicã prin obligatiile exceptionale pe care le are bãrbatul, în vreme ce partea revenitã femeii este totalã, cheltuielile ei pentru copii si sot fiind voluntare.
La arabii de dinante de Islam, femeia nu era apreciatã mai mult decât în alte popoare si zone geografice. A da nastere unei fetite era, în acea vreme, considerat ca fiind o calamitate, deci pentru a se debarasa de ele, unii le îngropau de vii, asa cum a fost mentionat în Coran:
«Iar dacã vreunuia dintre ei i se vesteste [nasterea] unei fiice, chipul lui devine negru si el e plin de mânie, se ascunde de lume din pricina rãului ce i s-a vestit. Sã-l tina el, în ciuda umilintei, sau sã-l îngroape în tãrânã? Ce proastã judecatã! (Surat An Nahl,58-59).



În acele vremuri, femeia nu avea aproape niciun drept. Bãrbatul putea sã aibã atâtea sotii câte îsi dorea, fãrã a fi nevoit sã rãspundã nevoilor vreuneia. Prostitutia si vagabondajul erau o monedã curentã în Arabia.
De cealaltã parte se aflã Islamul, care a reglementat anumite obiceiuri pãgâne, precum poligamia, pe care a legiferat-o. S-au stabilit pentru poligam conditii riguroase, astfel încât aceastã practicã a scãzut simtitor. Într-adevãr, poligamia trebuie sã se adapteze unor exigente, printre care echitabilitatea între sotii, cum este mentionat în Coran:
«Dar dacã vã temeti cã nu veti fi drepti [cu ele],atunci luati una singurã». (Surat An Nisa,3)
În Occident, un bãrbat care are mai multe amante nu ar trebui considerat poligam? De ce li se reproseazã musulmanilor poligamia în vreme ce aceasta este dobânditã prin legãturile sfinte ale cãsãtoriei? În schimb, este admirat bãrbatul care îsi schimbã femeile în fiecare sãptãmânã.



Odatã cu Islamul, femeia si-a regãsit demnitatea, onoarea si umanitatea. Ea existã cu adevãrat, detine un rol concret si este indispensabilã societãtii. Femeia în Islam reprezintã lumina, pudoarea, comportamentul frumos, castitatea, puritatea, frumusetea. Acasã, cu sotul si copiii ei, aceasta este onoratã, iubitã, respectatã, protejatã. Femeia a fost creeatã din coasta bãrbatului, astfel acestia fiind inseparabili, completându-se si depinzând unul de celãlalt:
«Ele vã sunt vesmânt vouã, iar voi le sunteti vesmânt lor». (Surat Al Baqara,187).
Faptul de a avea aceeasi origine augumenteazã sentimentul de unitate si de apropriere printr-o legãturã de interdependenþã care nu poate fi sfãrâmatã. Bãrbatul trebuie,asadar, sã aibã grijã de sotia lui ca de propria sa persoanã, cãci ea este o parte a lui:
«Si printre semnele Lui [este acela] cã El v-a creat din voi însivã soate, pentru ca voi sã trãiti în liniste cu ele. Si El a pus între voi dragoste si îndurare si întru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care chibzuiesc.» (Surat Ar Rum,21)
Oricare i-ar fi pozitia, fie ea mamã, sotie, fiicã, i-a fost ordonat bãrbatului sã se comporte frumos cu femeia. Profetul (pacea si binecuvântarea lui Allah asupra lui!) a spus: «Cel cu credinta cea mai perfectã este cel care are cel mai bun comportament. Cei mai buni dintre voi sunt cei mai buni cu sotiile lor.» (raportat de Hakim si audentificat de Albany).
Bãrbatul cãsãtorit trebuie sã-si iubeascã sotia, sã-i vorbeascã frumos, sã aibã rãbdare cu ea atunci când greseste, sã o învete religia.
Dacã divorteazã, trebuie sã îi asigure o pensie si sã o gãzduiascã vreme de trei menstruatii înainte ca ea sã se poatã recãsãtori, cum este spus în Coran:
«Lãsati-le sã locuiascã acolo unde locuiti voi, dupã mijloacele voastre, si nu le faceti nicio daunã, ca sã le faceti sã trãiascã strâmtorate! Iar dacã ele sunt îngreunate, atunci îngrijiti de ele pânã nasc si dacã alãpteazã [copiii nãscuti] de la voi, atunci dati-le lor simbria lor si sfãtuiti-vã între voi [în aceastã privintã], asa cum se cuvine! Iar dacã aflati voi greutãti, atunci îl va alãpta pe el alta.» (Surat At Talaq,6).
Dacã are fiice, bãrbatul trebuie sã le învete religia, sã le educe asa cum trebuie, sã nu le oprime, si ele vor fi pentru el o poartã în Paradis cum este spus în hadithul urmãtor: «Cel care are o fiicã,sã nu o împovãreze, sã nu o rãneascã si sã nu facã diferentieri între ea si fiul sãu: Allah îl va face sã intre în Paradis.» Se relateazã, de asemenea: «Cel care educã douã fete pânã când ele ating pubertatea, el si cu mine vom reînvia în Ziua Judecãþii asa (si si-a apropiat douã degete).(raportat de Muslim).
Dacã bãrbatul are mama, el trebuie sãfie cel mai bun cu ea, cãci aceasta l-a purtat timp de nouã luni. Ea si-a sacrificat timpul si viaþa pentru a se ocupa de el. Se spune în Coran:
«Noi i-am poruncit omului sã arate bunãtate pãrintilor sãi. Mama sa l-a purtat cu dureri si l-a nãscut cu dureri. Purtarea lui si pânã la întãrcarea lui sunt treizeci de luni.» (Surat Al ‘Ahqaf)
Stã scris, de asemenea:
«Si Domnul tãu a orânduit sã nu-L adoraþi decât pe El si sã vã purtati frumos cu pãrintii vostri.»
Surat Al ‘Isra)
Chiar dacã aceastã femeie îi este strãinã, bãrbatul trebuie sã se poarte frumos cu ea. Sã o ajute face parte din Islam si a fi nedrept fatã de ea reprezintã un mare pãcat. Femeia este un stâlp al societãtii, a cãrei bunã functionare depinde de ea. Dacã femeia greseste, întreaga comunitate va suferi.
Profetul (pacea si binecuvântarea lui Allah asupra lui!) le încuraja pe femei sã învete, spunând: «A cãuta stiinta este o datorie pentru fiecare musulman.» Acest hadith desemneazã deopotrivã pe bãrbat si pe femeie. O femeie a venit la Profet si a spus: «O,trimis al lui Allah! Bãrbatii ti-au acaparat tot timpul, consacrã-ne un timp pentru a putea veni la tine pentru a ne învata ceea ce Allah te-a învãtat». În zilele stabilite, Profetul le învãta ceea ce Allah îl invãtase mai înainte.
De aici încolo, numãrul femeilor care au studiat a crescut tot mai mult. Ibn Hajar, unul dintre cei mai importanti imami ai Islamului, citeazã în operele sale biografice mai mult de o mie de femei printre care figureazã juriste si femei savant.
La Allah, femeia nu este sub nicio formã inferioarã bãrbatului în ceea ce priveste drepturile sale. Fiecare dispune de un rol propriu, care implicã drepturi si responsabilitãþi. O persoanã nu îi este superioarã unei alteia decât prin piosenie, nu prin origine, bogãtii, asa cum Allah ne spune în Coran:
«Cel mai cinstit dintre voi la Allah este cel mai evlavios dintre voi.» (Surat Al Hujurat,13)
În final, ne putem da seama cã femeia nu este asupritã în Islam. Si cei care afirmã acest lucru sunt ori dusmani ai Islamului, folosindu-se de minciuni pentru a-i îndepãrta pe oameni, fie sunt ignoranþi care urmeazã orbeste tot ceea ce se spune, fãrã sã se osteneascã sã verifice informatiile primite.
Femeia este o perlã pretioasã, deci trebuie protejatã. Ea este o comoarã de o valoare inestimabilã
Adevãrata definitie a femeii, a libertãtii si a respectului se gãseste în Islam. Numai urmând Islamul femeia va cunoaste respectul în adevãratul sens al cuvântului atât aici, cât si în Viata de Apoi. Profetul (sallaAllahou alayhi wa salam) a spus: «Dacã femeia se roagã de cinci ori pe zi, posteste în luna Ramadan, îsi pãstreazã castitatea si îsi ascultã sotul, va intra în Rai pe poarta pe care va dori.» (raportat de Ibn Hibbane).Condusã de mentalitatea care pretinde cã vrea emanciparea femeii, aceasta este, de fapt, defavorizatã. Femeia devine astfel victima unei societãti nepãsãtoare, fãrã sã-si dea mãcar seama. Islamul i-a dat femeii o valoare foarte mare, respect si i-a asigurat drepturi fãrã echivalent.Comportându-ne cu femeia asa cum o cere Occidentul, ar însemna sã rãspândim haosul si imoralitatea, acestea devenind obisnuite, asa cum aratã situatia actuala pe glob. Comportându-ne însã cu femeia asa cum cere Islamul, adicã asa cum cere Creatorul nostru, vom reda societãtii armonia si fericirea.