MARI FEMEI IN ISLAM

Khadijah bint Khuwaylid (Allah sa fie multumit de ea!)




Abu Hurairahh (Allah sa fie multumit de el!) a relatat că Gebrail [Îngerul Gavril] (Pacea fie asupra lui!) a venit la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) şi i-a spus:
„O Trimis al lui Allah! Aceasta este Khadijah, vine spre tine cu un vas în care este supă de carne [ori ceva de mâncare/băut]. Când va ajunge la tine, binecuvântează-o din partea Stăpânului ei [Allah] şi din partea mea, şi dă-i vestea bună de a avea un palat din Qasab în Paradis, unde nu va fi niciun zgomot ori vreo osteneală. ” (Al-Bukhari)

Tăria de caracter şi calităţile nobile ale Khadijei (Allah sa fie multumit de ea!) i-au câştigat onoarea de a fi binecuvântată de Allah Preaînaltul prin intermediul Îngerului Său Gebrail (Pacea fie asupra lui!).
O întruchipare a loialităţii, integrităţii, adevărului, a comportamentului bun şi modest şi a mărinimiei; generoasă, isteaţă şi înţelegătoare, a fost crescută într-o atmosferă de bunăstare şi lux. Ea fost prima personă care a avut o credinţă statornică în cele enunţate de Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) şi care a acceptat Islamul ca religie şi mod de viaţă încă de la început, fără a şovăi nicio clipă. Ea a fost binecuvântată cu distincţia de a fi salutată cu Pace de către Allah Preaînaltul şi Îngerul Gebrail (Pacea fie asupra lui!). Ea a fost prima femeie din toate timpurile care a fost atât de onorată. A fost prima soţie a Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), el nerecăsătorindu-se pe toată durata vieţii ei. Au trăit împreună în pace şi înţelegere pentru mai mult de douăzeci si patru de ani. În casa ei, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a primit revelaţiile lui Allah Preaînaltul prin intermediul Îngerului Gebrail (Pacea fie asupra lui!). În timpul asediului pe care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) l-a trăit în Mekka, în Şi’aab Abi Talib, ea s-a aflat alături de el, sprijinindu-l permanent şi sacrificându-şi tot confortul vieţii.
Când aceasta a decedat, Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) i-a fost inima zdrobită din cauza pierderii unei tovarăşe delicate, care i-a fost alături în timpul celor mai dificile perioade ale vieţii sale. El a urmărit personal pregătirile mormântului ei şi i-a coborât el însuşi trupul în mormânt. Astfel a luat sfârşit viaţa unei doamne, cea mai mare susţinătoare a Islamului în perioada lui de început. Ea a fost mama Fatimei (Allah sa fie multumit de ea!) – prima doamnă a Paradisului, bunica dragilor nepoţei ai Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) – Hassan şi Hussein (Allah sa fie multumit de ei!) – care sunt consideraţi a fi primii tineri ai Paradisului.
Măreţia caracterului şi comportamentului Khadijei (Allah sa fie multumit de ea!) îl mulţumeau pe Allah Preaînaltul atât de mult încât îi trimitea urări speciale. Această întâmplare a fost relatată de Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) lui Abu Hurairah (Allah sa fie multumit de el!) şi citată într-una din relatările autentice consemnate în culegerea Imamului Bukhari.Khadijah (Allah sa fie multumit de ea!) era soţia şi mama ideală. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a locuit în casa ei, care a devenit un loc binecuvântat datorită prezenţei lui şi a faptului că Gebrail (Pacea fie asupra lui!) venea foarte des să-l viziteze aici pentru a-i revela versetele coranice. A devenit centrul Islamului, unde companionii şi companioanele îi vizitau pentru a fi părtaşi la ospitalitatea lui Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) şi a soţiei lui.
După Hijrah (emigrare) Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) la Medina, casa a fost ocupată de fratele lui ’Ali. Mai târziu Mu’awiyah bin Abu Sufyan (Allah sa fie multumit de el!) care a transcris câteva din Revelaţiile Divine i-a cumpărat casa şi a construit o moschee. Astfel, locul unde se afla casa Khadijei (Allah sa fie multumit de ea!) a devenit loc de rugăciune şi adorare pentru toate timpurile. Ea obişnuia să se roage două unităţi de rugăciune, dimineaţa şi seara împreună cu Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), chiar înainte ca rugăciunile să devină obligatorii din porunca lui Allah Preaînaltul. După ce a acceptat Islamul, ea a devenit mult mai contemplativă şi mult mai înclinată spre adorare; a găsit în rugăciune un sentiment binecuvântător de linişte. ’Abdullah bin ’Abbas (Allah sa fie multumit de el!) a relatat că într-o zi Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a desenat patru linii pe pământ şi si-a întrebat Companionii dacă aveau cunoştinţe despre ceea ce semnifică acele linii. Ei au răspuns respectuos că el ştie mai bine. El le-a explicat că acele linii erau pentru cele mai însemnate doamne ale Universului. Acestea erau Khadijah bint Khawaylid (Allah sa fie multumit de ea!), Fatimah bint Muhammed (Allah sa fie multumit de ea!), Maryam bint ‘Imran – mama Profetului Isus (Pacea fie asupra amândurora!) şi Asiah bint Mazahim (soţia Faraonului).Prima numită are distincţia de a fi mama tuturor dreptcredincioşilor ori a musulmanilor practicanţi. A doua – Fatimah (Allah sa fie multumit de ea!), fiica Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) i s-a dat fericita veste de a fi îndrumătoarea femeilor Paradisului. Fecioara Maria (Pacea fie asupra ei!) este singura femeia care a dat naştere unui Profet al lui Allah Preaînaltul fără a fi atinsă de vreun bărbat. ’Asiah (Allah sa fie multumit de ea!), cea care a avut o suferinţă îndelungată ca soţie a crudului Faraon, l-a sfătuit pe soţul ei de a-l adopta pe copilul Moise (Pacea fie asupra lui!).

Sotia in Islam

DREPTURILE PRINCIPALE ALE SOŢIEI ÎN FAŢA SOŢULUI
o Zestrea - pe care bărbatul e obligat să i-o ofere femeii ca un simbol al dorinţei lui de a se însura cu ea. Allah spune: „Şi oferiţi femeilor zestrea de bunăvoie, iar dacă ele se lipsesc – nesilite – de ceva, atunci voi cheltuiţi-o după cum doriţi, cu plăcere!” (Coran 4: 4).o Dreptul de a fi întreţinută - soţului i se cere să îi asigure soţiei mâncarea, hainele, un loc în care să locuiască şi tratament medical conform mediului, condiţiilor şi veniturilor sale. „Cel care este înstărit să cheltuiască după averea sa, iar cel a cărui înzestrare este măsurată să cheltuiască din ceea ce i-a dat Allah. Allah nu sileşte pe nimeni decât după cum El i-a dat. Şi Allah va face să vină după strâmtorare belşug.” (Coran 65: 7).Profetul a spus în legătură cu drepturile femeilor: „Voi sunteţi obligaţi să le asiguraţi mâncarea şi hainele în mod onorabil.” o Dreptul de a convieţui cu ele onorabil, ce cuprinde un complex de drepturi. Allah Atotputernicul a spus: „O, voi cei care credeţi!...purtaţi-vă cu ele după cuviinţă! Iar dacă nu vă este pe plac, se poate să nu vă fie pe plac un lucru pe care Allah l-a pregătit [să vă aducă] un mare bine.” (Coran 4: 19). (30:21) Profetul a spus: „Purtaţi-vă bine cu femeile.” Aişa a spus: „Niciodată nu am văzut un om care să fie mai înţelegător cu membrii familiei sale decât Muhammed.” Tot ea a relatat că Profetul saws.a spus: „Cel mai bun dintre voi este acela care este cel mai bun cu familia sa, iar eu sunt cel mai bun cu familia mea.” o Dreptul de a nu fi bătută: Allah porunceşte: „...Dacă ele ascultă de voi, atunci nu mai căutaţi pricină împotriva lor...” (4:34); „Ţinerea (soţiei) în bună înţelegere, sau slobozirea (ei) cu bunătate.” (2:229) Profetul saws. l-a blamat pe cel care îşi loveşte soţia, zicând: „De ce o loveşte unul dintre voi pe muierea lui, ca şi când ar fi o roabă, când ştie că s-ar putea ca la capătul zilei să se culce cu ea?!” ’Aişa a relatat: „Trimisul lui Allah nu a lovit nici una din femeile lui şi nici unul din slujitorii lui niciodată.” Unele dintre soţiile musulmanilor s-au plâns Profetului saws. că sunt bătute de soţii lor. Auzind aceasta, Profetul saws. a spus categoric: „Cei care îşi bat soţiile nu sunt cei mai buni dintre voi.” (Tirmidhi) Profetul saws a sfătuit-o pe o femeie musulmancă care se numea Fatima bint Qais să nu se căsătorească cu un bărbat despre care se ştia că bate femeile. „M-am dus la Profet saws şi am spus: Abu Jahm şi Muawiah m-au cerut de soţie. Profetul a spus: Muwiah este sărac şi Abu Jahm obişnuieşte să bată femeile.”(Muslim)
În schimb, pentru aceste drepturi, o soţie este obligată să îl asculte pe bărbatul ei în toate, excepţie făcând nesupunerea faţă de Allah. Ea este obligată să aibă grijă de banii lui şi să nu-i cheltuiască decât cu permisiunea lui; cât despre casa lui, ei nu îi este permis să lase pe nimeni înăuntru fără permisiunea lui, chiar dacă este vorba de o rudă. Astfel de îndatoriri nu sunt nici prea grele, nici nedrepte în schimbul drepturilor ei. Prin urmare, pentru fiecare drept există o îndatorire. Allah Atotputernicul spune: „Ele au drepturi egale cu obligaţiile lor, după cuviinţă...” (Coran 2: 228).
În concluzie, femeile au drepturi şi obligaţii egale. Cuvintele lui Ibn ‘Abbas, care stătea în faţa unei oglinzi pentru a se aranja, sunt lăudabile. Când a fost întrebat de acest lucru, a spus: „Mă înfrumuseţez pentru soţia mea aşa cum şi ea face aceasta pentru mine.”

FEMINITATEA

Islamul a apreciat întotdeauna feminitatea femeii, feminitate ce antrenează un rol integral, precum cel al bărbatului. Nimeni nu este nicidecum un duşman, adversar sau concurent al celuilalt, ci, mai degrabă, fiecare este un ajutor pentru celălalt, pentru atingerea perfecţiunii relative a persoanei sale şi a fiecărui sex.Ordinea realizată de Allah în Univers face din existenţa dualităţii una dintre caracteristicile sale. Acest principiu se manifestă în prezenţa bărbatului şi a femeii în lumea vie a oamenilor, animalelor şi plantelor sau în prezenţa negativului şi pozitivului în lumea nevie, prin fenomenul magnetismului, electricităţii etc. Chiar şi în atom există sarcini pozitive şi negative, acestea fiind date de proton şi electron. Coranul, revelat acum o mie patru sute de ani, dă o explicaţie clară acestui fapt: „Şi din fiecare lucru Noi am creat perechi. Poate că voi vă veţi lăsa îndemnaţi.” (Coran 51: 49).Prin definiţie, bărbaţii şi femeile sunt precum cutia şi capacul său, o unitate ce cuprinde obiectul şi perechea sa; unul nu poate exista fără celălalt. Când Allah l-a creat pe primul om, Adam, El i-a creat, de asemenea, şi perechea, pe Eva, pentru a locui şi a-şi găsi pacea alături de ea. Allah Atotputernicul nu l-a lăsat pe Adam singur nici chiar în Rai. Cuvântarea lui Allah, indiferent dacă lua forma interdicţiei sau a poruncii, era adresată amândurora: „Şi zis-am Noi: «O, Adam, sălăşluieşte tu împreună cu soaţa ta în această grădină! Mâncaţi din ea pe îndestulate, ori de unde voiţi, dar să nu vă apropiaţi de acest pom, pentru ca să nu fiţi dintre cei nedrepţi!»” (Coran 2: 35).Toate acestea demonstrează că femeia este diferită de bărbat, ea completându-l pe el şi el pe ea. Un lucru nu se completează singur. Coranul evidenţiază acea deosebire: „Şi un băiat nu este întocmai ca o copilă!” (Coran 3: 36).Ei nu sunt precum pozitivul şi negativul. Deosebirea nu înseamnă că sunt adversari în niciun sens. Ei se nasc din fiecare şi sunt unul pentru altul: „... căci sunteţi unii din alţii”(Coran 4: 25);„Şi Allah v-a făcut soaţe din voi înşivă” (Coran 16: 72). Allah cel Înţelept a ordonat, de asemenea, ca întreaga construcţie fizică şi psihică a femeii să aibă elemente prin care să atragă şi să fie atrasă de bărbat. Esenţială în acest scop a fost înzestrarea femeii de către Allah cu o dorinţă instinctivă şi o pasiune puternică naturală, aspecte ce conduc la atracţia reciprocă şi la comuniunea lor, astfel încât viaţa să continue, iar generaţiile să apară mai departe.De aceea Islamul dezaprobă sistemele care nu susţin acest instinct natural sau nu îl fructifică; de exemplu – viaţa monahală. Cu toate acestea, prin niciun mijloc, acest lucru nu reflectă acceptarea canalizării acestei energii în direcţia greşită, ci doar în căsătoriile permise de divinitate care formează baza familiei. Astfel, Islamul, alături de celelalte religii revelate, interzice adulterul la fel ca şi toate formele de imoralitate, indiferent dacă sunt la vedere sau nu. Islamul a menţionat toate abaterile care pot genera aceste acte, asigurând astfel protejarea bărbaţilor şi a femeilor de toţi factorii de seducţie şi de poftele trupeşti.Pe baza instinctului natural al femeii, al nevoii sale de a avea condiţii sănătoase şi adecvate ale relaţiei sale cu bărbatul, Islamul a stabilit codurile sale proprii pentru femeie, precum a stabilit şi celelalte coduri relevante, instrucţiuni şi reguli. Islamul încearcă să îi protejeze feminitatea, să îi recunoască nevoile şi să nu i le reprime. El încearcă să creeze o barieră între femeie şi depravare pentru a o proteja de prădătorii care o vânează, o devorează în vizuinele lor şi îi aruncă rămăşiţele.Putem oferi un rezumat al viziunii Islamului asupra femeii: 1. Islamul protejează femeile pentru a le păstra gingăşia şi frumuseţea. Din acest motiv le sunt permise unele lucruri ce le sunt interzise bărbaţilor. Femeia poate purta aur şi mătase naturală; avem dovada în hadisul: „Acestea două [materialele] le sunt interzise bărbaţilor comunităţii mele şi permise femeilor”. (Hadis consemnat de Ibn Majah de la Ali (3595); hadis sahih.) Permisiunea de a folosi lucruri care i se potrivesc femeii este completată de interdicţia de a folosi lucruri care îi afectează feminitatea, precum hainele bărbăteşti sau adoptarea gesturilor şi a comportamentului masculin, în general. O femeie nu are voie să poarte îmbrăcămintea bărbatului; un bărbat nu are voie să poarte îmbrăcămintea femeii. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spune: „Allah blesteamă bărbatul care se îmbracă precum o femeie şi femeia care se îmbracă precum un bărbat”.Hadisul a fost consemnat de Abu Huraira şi Abu Dawud (4098), Ahmed 2/325, Ibn Hibban (1904) şi alţii. Bărbaţii care se comportă ca femeile şi femeile care se comportă ca bărbaţii sunt pedepsiţi la fel de către Allah. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spune: „Trei [categorii de persoane] nu intră în Paradis şi nu se bucură de vederea Frumuseţii lui Allah în Ziua Judecăţii: un fiu care nu i-a ascultat pe părinţii săi, o femeie masculinizată şi un adulterin”.Hadisul este consemnat de Ahmed Ibn Omar şi aprobat de şeicul Şaker ca sahih (1680), An-Nisa’i 5/80, Al-Hakim 1/72 şi alţii.2. Islamul susţine feminitatea şi, datorită slăbiciunii relative a femeilor, protejează femeia, lăsând-o în grija unui bărbat ce o întreţine, îi asigură cheltuielile de trai şi îi acoperă toate nevoile. Chiar dacă este sub tutela tatălui, a soţului, fiului sau a fratelui ei, ea va fi îngrijită de ei, aceasta reprezentând obligaţia lor conform legislaţiei islamice. Nicio nevoie nu ar trebui să o silească să îşi facă drum prin întinderile neexplorate ale vieţii pline de conflicte, în mijlocul învălmăşelii bărbaţilor aflaţi în competiţie pentru a-şi câştiga pâinea – situaţie în care a fost prinsă femeia occidentală, presată de o necesitate stringentă, din cauză că tatăl, fratele, fiul sau unchiul nu o ajută cu nimic. Consecinţa este că în societăţile vestice femeia trebuie să accepte orice fel de muncă, cu orice salariu, pentru a putea supravieţui.3. Religia lui Allah protejează moralitatea şi decenţa femeii, are grijă de reputaţia şi demnitatea ei, îi apără castitatea, păzind-o de gândurile şi vorbele necurate, şi încearcă să împiedice mâinile răuvoitoare care vor să-i aducă vătămare. Ca să atingă aceste obiective nobile, o datorie, prescrisă în Islam, a femeii este aceea de a-şi pleca ochii şi a-şi păstra castitatea şi puritatea:„Şi spune drept-credincioaselor să-şi plece privirile lor şi să-şi păzească pudoarea lor, să nu-şi arate gătelile lor, afară de ceea ce este pe dinafară şi să-şi coboare vălurile peste piepturile lor! Şi să nu-şi arate frumuseţea lor decât înaintea soţilor, sau a părinţilor lor, sau a părinţilor soţilor lor, sau a fiilor lor, sau a fiilor soţilor lor, sau a fraţilor lor, sau a fiilor fraţilor lor, sau a fiilor surorilor lor, sau a muierilor lor, sau a acelora pe care le stăpânesc mâinile lor drepte, sau a slujitorilor dintre bărbaţi, care nu mai au dorinţă, sau a copiilor mici care nu ştiu ce este goliciunea femeilor. Şi să nu lovească cu picioarele lor, astfel încât să se afle ce podoabe ascund ele! Şi căiţi-vă cu toţii, o, voi, drept-credincioşilor, faţă de Allah, pentru ca voi să izbândiţi!” (Coran 24: 31).Ea se îmbracă şi se împodobeşte decent. „ ... să nu-şi arate gătelile lor, afară de ceea ce este pe dinafară (...) şi să-şi coboare vălurile peste piepturile lor!” (Coran 24: 31).Gătelile vizibile la care se referă acest verset au fost interpretate ca fiind inclusiv inelul, faţa, cele două mâini, şi unii exegeţi şi jurişti au stabilit ca fiind şi picioarele de la gleznă în jos. (În timpul Profetului – Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa! – unele femei obişnuiau să îşi acopere faţa. Flexibilitatea Islamului îi permite femeii să opteze sau nu pentru acoperirea feţei. Nota editorului.)Ea trebuie să îşi acopere celelalte părţi atractive, precum părul, gâtul, mâinile şi picioarele, faţă de toţi oamenii, excepţie făcând soţul, rudele de sânge, persoanele cu care nu poate avea o relaţie de căsătorie din cauza proximităţii relaţiei (fraţi, unchi etc.) şi de care îi este dificil să şi-i le ascundă: „Şi spune drept-credincioaselor să-şi plece privirile lor şi să-şi păzească pudoarea lor, să nu-şi arate gătelile lor, afară de ceea ce este pe dinafară şi să-şi coboare vălurile peste piepturile lor! Şi să nu-şi arate frumuseţea lor decât înaintea soţilor, sau a părinţilor lor, sau a părinţilor soţilor lor, sau a fiilor lor, sau a fiilor soţilor lor, sau a fraţilor lor, sau a fiilor fraţilor lor, sau a fiilor surorilor lor, sau a muierilor lor, sau a acelora pe care le stăpânesc mâinile lor drepte, sau a slujitorilor dintre bărbaţi, care nu mai au dorinţă, sau a copiilor mici care nu ştiu ce este goliciunea femeilor. Şi să nu lovească cu picioarele lor, astfel încât să se afle ce podoabe ascund ele! Şi căiţi-vă cu toţii, o, voi, drept-credincioşilor, faţă de Allah, pentru ca voi să izbândiţi!” (Coran 24: 31).Femeia musulmană trebuie să păstreze decenţa în mers şi în vorbire: „Şi să nu lovească cu picioarele lor, astfel încât să se afle ce podoabe ascund ele!” (Coran 24: 31);„O, voi, soţii ale Profetului! Voi nu sunteţi ca niciuna dintre femei. Dacă sunteţi pioase, nu vă arătaţi binevoitoare [faţă de bărbaţi], cu vorba, pentru ca acela care are o boală în inimă să nu poftească la voi, şi spuneţi vorbe potrivite!” (Coran 33: 32).Prin urmare ei nu îi este interzis să vorbească (aşa cum unii au înţeles); vocea sa nu este ceva interzis. Dimpotrivă, în Coran îi este poruncit să vorbească, dar conform normelor credinţei islamice. Ea trebuie să fie mai presus de toate actele menite să stârnească şi să tenteze bărbatul, aşa cum se întâmpla în epoca ignoranţei, în perioada preislamică, sau în varianta modernă a Jahiliyei. O femeie musulmană ar trebui să nu fie excentrică. Ea trebuie să evite să se afle într-un loc singură, cu un bărbat care nu este soţul ei, sau cu o persoană cu care se poate căsători, pentru a păstra o barieră între ea şi celălalt bărbat şi toate gândurile păcătoase, între reputaţia ei bună şi zvonurile false. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spune: „Niciun bărbat nu trebuie să se afle într-un loc izolat cu o femeie şi nicio femeie nu ar trebui să călătorească cu nimeni în afară de o persoană cu care nu se poate căsători.” sau soţul ei, desigur.Trebuie evitate adunările de bărbaţi, excepţie făcând cazurile necesare sau scopurile considerabile, doar pentru strictul necesar. Participarea la rugăciunile în grup din moschee, căutând cunoaşterea, cooperarea în caritate şi promovarea credinţei sunt situaţii în care prezenţa femeii alături de bărbaţi este acceptată; astfel, ea nu este privată de dreptul de a participa la servirea comunităţii ei, cu condiţia de a nu depăşi limitele codului islamic în viaţa socială.Prin aceste indicaţii şi regulamente, Islamul are grijă de siguranţa femeii şi a feminităţii sale, pentru ca ea să fie apărată de gurile profane; Islamul îi păstrează decenţa şi castitatea, ţinând-o departe de toţi factorii de abatere. Islamul are grijă de onoarea ei, luptând împotriva calomniei şi a celor care o răspândesc. Mai presus de toate, Islamul îi protejează sufletul şi îi calmează mintea, luptând împotriva tensiunii, instabilităţii şi tulburării ce pornesc de la închipuirile sălbatice sau de la alţi factori ce produc agitaţie. În acelaşi timp, Islamul protejează bărbatul de anxietate şi rătăcire, familia de despărţire şi societatea de prăbuşire şi destrămare.

STATUTULFEMEILORÎN ISLAM de Dr. Yusuf Al-Qaradawy

familia in islam

Islamul a acordat o importanta deosebita familiei, este de ajuns sa stim ca din Fiqh o treime i s-a acordat institutiei familiale si asta pentru ca familia este prima caramida pe care este cladita societatea in construirea unui islam maret.Si daca aceasta caramida etse puternica si cladirea va fi bine ridicata si statornica precum muntii, iar daca caramida este de calitate slaba, la fel va fi si cladirea si ea se poate prabusi cu usurinta.Cu cat familia este mai buna, cu atat si societatea este mai buna, iar daca familia este stricata si societatea este stricata. Si ce este societatea altceva decat un grup de familii?Familia este o institutie la fel ca oricare alta institutie si de aceea ea trebuie sa aiba o structura de conducere, un conducator si un inlocuitor, un comitet de conducere care are si el la randul lui un presedinte caruia ii sunt ascultate, respectate si aplicate deciziile si dorintele; acest presedinte trebuie sa cunoasca toata situatia institutiei sale si lui nu trebuie sa-i scape niciun lucru care se intampla in institutia sa.Acest conducator trebuie sa aiba un inlocuitor care sa ii preia responsabilitatile si indatoririle atunci cand el lipseste si sa ii aduca la cunostinta ce s-a intamplat in locul lui. In familia musulmana barbatul este conducatorul/ presedintele institutiei- familiei.

In limba araba termenul de zauj-a (sot/ie) este folosit atat pentru barbat cat si pentru femeie, fara nicio deosebire intre ei.De asemenea termenul de arus-is (mire/asa) este folosit atat pentru barbat cat si pentru femeie, fara nicio deosebire intre ei.Ce inseamna acest lucru?Aceasta demonstreaza o unicitate in fiinta si o unitate in intrajutorare si in urmarirea scopurilor comune. Aceasta inseamna ca sotul si sotia sunt doua suflete intr-un singur trup si ca acest trup traieste si el poate fi slabit si distrus daca credinta dispare si nu face ca sotul si sotia sa sa fie un singur trup decat credinta (islamul).In absenta credintei femeia va deveni doar o placere trecatoare, o floare care se ofileste si se va usca si va fi calcata in picioare.Acest lucru rezulta din Coran, a spus ALLAH:

"ALLAH le-a dat drept pilda pentru aceia care nu credpe sotia lui Noe si pe sotia lui Lot,care s-au aflat sub obladuirea a doi robi evlaviosi dintre robii Nostrisi care i-au viclenit pe ei,iar ei doi nu le-au putut fi de niciun ajutor la ALLAH.Si [li] s-a zis:"Intrati in Foc [laolalta] cu ceilalti care intra!"(Surat At-Tahrim: 10)

Ele erau sotiile a doi dintre trimisii lui ALLAH, a doi robi drept-credinciosi, dar ele nu au crezut in islam , le-a lipsit credinta si nu le-a fost lor de niciun folos si de niciun ajutor la ALLAH faptul ca ele au fost sotii de profeti.

Si dusmanii islamului au vrut ca femeia sa devina o placere trecatoare si acest lucru este evident in intrunirile lor in care este tratata problematica femeii si eu le numesc (aceste intalniri) clevetiri impotriva femeii.In ele nu se trateaza problema femeii ca sotie, dar se vorbeste despre ea ca tovarasa si asociata a barbatului, ceea ce inseamna ca femeia si barbatul sunt niste parteneri, aflati impreuna intr-o calatorie care oricand se poate sfarsi. Insa islamul a dorit si doreste ca femeia sa fie tovarasa de viata a barbatului, pana la moarte (si dupa aceasta), pe lumea cealalata.De ce ei nu pomenesc termenul de "sotie"? Sau de mama? (In sensul ca atentia nu este concentrata pe acesti termeni).Oamenii refuza lucrurile care au legatura cu familia, le subestimeaza importanta si asta pentru ca, in inchipuirea lor sotul si sotia sunt incatusati in aceasta legatura din care ei trebuie sa scape. Ei vor ca acestia "sa se inalte spre orizonturi", vorbesc despre libertatile celor doi, despre libertatea femeii; si femeia sa fie libera inseamana de fapt ca ea sa fie in posesia tuturor. Dupa ce femeia se leapada de straiele familiei, de cele ale rolului sau de sotie, ea se va transforma in societate in ceva foarte urat.Astazi vedem peste tot concursuri de frumusete si folosirea femeilor in reclame fara valoare si a ajuns femeia sa fie ca o jucarie; insa in islam institutia mariajului are un alt sens, islamul este foarte atent in a forma familii foarte puternice si in familie fiecare are rolul sau si se bucura de respectul celuilalt si fiecare isi cunoaste atat drepturile cat si obligatiile.
Acela care este un practicant corect al religiei sale, asa cum isi cunoaste foarte bine drepturile, asa trebuie sa-si cunoasca si sa-si indeplineasca si indatoririle. ALLAH i-a ponegrit in Coran pe aceia care isi cunosc foarte bine drepturile, dar care cer in plus si atunci cand trebuie sa-si indeplineasca indatoririle avute devin nemultumiti si nu le convine, ba mai mult, lor le este foarte greu sa o faca pentru ca nici macar nu si le cunosc.Dar un musulman care l-a acceptat pe ALLAH Stapanul sau si islamul religia sa, va cauta inainte de toate sa stie ce indatoriri are.Si el stie ca daca in aceasta lume i se neglijeaza lui din drepturile ce i se cuvin, el le va primi in ziua de apoi; si el stie ca daca nu-si indeplineste obligatiile in aceasta lume, el si le va indeplini in ziua de apoi si asta poate inseamna ca lui sa-i fie luate din faptele bune in acea zi.

Recunoasterea oferita femeii de catre islam

Fără îndoială, adevărata femeie musulmană se deosebeşte prin caracterul ei islamic şi este mândră de statutul măreţ pe care i l-a acordat încă de la început islamul, mai înainte ca femeile altor naţiuni să aibă parte de ceva asemănător. Cu cincisprezece secole în urmă, islamul a acordat drepturi depline femeilor pentru prima dată în istorie şi femeile musulmane s-au bucurat de drepturile omului cu secole înainte ca lumea să audă de organizaţii privind drepturile omului sau să fie martoră la vreo „Declaraţie a Drepturilor Omului”.În acea perioadă timpurie, islamul a declarat că femeile erau jumătăţile gemene ale bărbaţilor, aşa cum se afirmă în hadis-ul citat de Abu Dawud, Tirmizi, Ad-Darimi şi Ahmad. Într-o vreme în care lumea creştină se îndoia de drepturile umane ale femeii şi de caracterul sufletului ei, Coranul spunea:﴾ „Domnul lor le-a răspuns: “Eu nu las să se piardă nici o faptă plinită de vreunul dintre voi, bărbat sau muiere, deopotrivă unul cu altul!...” ﴿[Coran 3:195]Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a acceptat supunerea şi jurământul femeii la islam, aşa cum le-a acceptat şi din partea bărbaţilor. Legământul de credinţă pecare l-au făcut femeile a fost diferit de cel al bărbaţilor şi nu afost împlinit ca un act de supunere oarbă. Acesta reprezintă oconfirmare a independenţei identităţii femeii musulmane şi aputinţei de a purta responsabilitatea pe care o implicăjurământul de credinţă şi mărturisirea de a fi supusă lui Allah şide a fi devotată Lui şi Trimisului Său. Toate acestea au avut loccu secole în urmă, mai înainte ca lumea modernă sărecunoască dreptul femeii la libertatea de expresie şi dreptul lavot. Aceasta este o completare la alte drepturi importante, cumar fi: dreptul de a avea propria ei avere, eliberarea deresponsabilitatea de a cheltui pentru alţii, chiar dacă ea este înstărită, egalitatea cu bărbaţii în ceea ce priveşte treburile lumeşti, educaţia şi îndatoririle religioase şi legale .

Gradul de respect şi drepturile pe care le-au obţinut femeile musulmane sunt uimitoare pentru femeile din Occident.Îmi amintesc comentariul pe care l-a făcut o americană într-o conferinţă ţinută în Statele Unite de învăţatul sirian, şeicul Bahjat Al-Baitar, privind drepturile femeilor în islam. Această femeie a fost uimită de drepturile pe care femeia musulmană le-a dobândit cu o mie cinci sute de ani în urmă; ea s-a ridicat şi a întrebat: „Este adevărat ce spuneţi despre femeia musulmană şi despre drepturile ei sau este doar propagandă? Dacă este adevărat, atunci luaţi-mă să trăiesc împreună cu voi o vreme,apoi pot să mor!” Multe alte femei din Occident şi-au exprimatde asemenea uimirea faţă de statutul şi respectul de care au parte femeile în islam.Dacă înţelege toate acestea, femeia musulmană modernă este pătrunsă de admiraţie pentru adevărata ei religie: credinţa ei se adânceşte şi această convingere privind măreţia şi desăvârşirea acestui program divin referitor la fericirea umană şi la bunăstarea, în egală măsură, a bărbaţilor şi a femeilor devine chiar şi mai puternică. Pentru ea este de ajuns să ştie că, acum o mie cinci sute de ani, islamul a realizat mai multe pentru femei decât a realizat oricare altă naţiune în secolul XX.

Femeia musulmană, care este conştientă de statutul măreţ pe care i l-a acordat islamul cu cincisprezece secole în urmă, ştie prea-bine că poziţia femeilor în fiecare naţiune cârmuită după legi antice a fost îngrozitoare, mai ales în India şi î n Roma, în Evul Mediu în Europa, dar şi în Ţările Arabe, mai înainte de venirea islamului. Din acest motiv, mândria pe care o simte faţă de identitatea ei islamică, de adevărata religie şi de statutul uman înalt se măreşte .
Femeia musulmană este conştientă de marea binecuvântare pe care a pogorât-o Allah asupra ei în ziua în care lumina strălucitoare a islamului a strălucit peste lumea arabă:﴾ „...În ziua aceasta, am desăvârşit religia voastră şi am împlinit harul Meu asupra voastră şi am încuviinţat Islamul ca religie pentru voi!...” ﴿[Coran 5:3]

Sufletul femeii musulmane este umplut de fericire,mulţumire şi mândrie, iar poziţia ei este înălţată de faptul că islamul îi acordă mamei un statut mai mare decât cel al tatălui.Un om a venit la Profet şi l-a întrebat: „O, Trimis al lui Allah, caredintre oameni merită mai mult tovărăşia mea?” El a zis: „Mamata.” Omul a întrebat: „Apoi cine?” Profetul a zis: „Mama ta.”Omul a întrebat: „Apoi cine?” Profetul a zis: „Mama ta.” Omul aîntrebat: „Apoi cine?” Profetul a zis: „Apoi tatăl tău.”132 Datorită modului cum este creată, femeia este unică în capacitatea ei de a purta în pântece un copil, de a-l hrăni la sân şi de a-l educa, rol foarte dificil şi care implică foarte multă trudă,aşa cum se spune în Coran:﴾ „Noi l-am povăţuit pe om [să facă bine] părinţilor săi,mama lui l-a purtat, [suportând pentru el] slăbiciune după slăbiciune, iar înţărcarea lui a fost după doi ani, [aşadar]: “Adu mulţumire Mie şi părinţilor tăi, căci la Mine este întoarcerea!” ﴿[Coran 31:14] Aşa cum această grea răspundere atârnă pe umerii femeilor, tot aşa bărbaţii au rolul de a întreţine şi proteja familia;ei au datoria de a câştiga bani şi de a-i cheltui în folosul familiei.Cu toate acestea, mulţi bărbaţi încă nu au înţeles care este statutul mamei în islam, după cum se vede în hadis-ul citat mai înainte, în care un bărbat l-a întrebat pe Profet – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – care dintre oameni îi merită mai mult tovărăşia.Islamul a înălţat statutul femeilor prin faptul că a pus poziţia mamei mai presus de cea a tatălui şi le-a dăruit deasemenea femeilor posibilitatea de a-şi păstra propriile nume defamilie după căsătorie. Femeia musulmană îşi păstrează numele de familie şi propria identitate după căsătorie şi nu ia numele soţului ei aşa cum se întâmplă în Occident, unde femeia căsătorită este cunoscută după numele soţului ei ca „doamna Cutare” şi numele ei de fată este şters din registrele civice. În acest fel, islamul păstrează identitatea femeii după căsătorie: cu toate că femeia musulmană este îndemnată să ducă o viaţă bună, să fie ascultătoare şi să îşi respecte soţul, identitatea ei nu va fi înghiţită de cea a bărbatului.Dacă mai adăugăm şi faptul că islamul le-a dăruit femeilor dreptul la o libertate totală în ceea ce priveşte modul de a-şi cheltui averea şi că ele nu au obligaţia de a-şi cheltui propriile resurse, atunci înaltul statut pe care islamul l-a dăruit femeilor devine şi mai clar. De aceea, putem înţelege cât de mult îşi doreşte islamul ca femeile să fie libere, respectate şi capabile să îşi împlinească misiunea lor în viaţă.

Slavindu-L neincetat pe Allah,vom fi printre cei placuti Lui

Femeile musulmane nu se limitează numai la cele cinci
rugăciuni zilnice obligatorii; ele împlinesc de asemenea şi acele
rugăciunii sunna pe care Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi
să-l miluiască! – obişnuia să le facă în mod obişnuit şi fac cât
mai multe rugăciuni opţionale (nafl), atâtea cât le permite timpul
şi puterea. Aceste rugăciuni includ şi rugăciunea opţională de
dimineaţă (salat ad-duha), rugăciunile sunna care urmează
după rugăciunea de seara (magreb) şi rugăciunile împlinite în
timpul nopţii.

Rugăciunile opţionale îl aduc pe om mai aproape de Allah,
prin ele acesta câştigă iubirea şi mulţumirea Sa şi îl fac unul
dintre robii Săi biruitori, supuşi şi drepţi. Nu există indiciu mai
clar referitor la starea măreaţă obţinută de credinciosul care se
apropie de Allah prin faptele împlinite în plus decât acest hadis
qudsi (relatare sfântă): „Robul meu continuă să se apropie de
Mine cu fapte împlinite în plus pentru ca Eu să îl iubesc. Când
Eu îl iubesc, Eu sunt auzul lui cu care aude, vederea lui cu care
vede, mâna lui cu care loveşte şi piciorul lui cu care merge. Şi
de Mi-ar cere (ceva), cu siguranţă I-l voi da şi de mi-ar cere
adăpost, cu siguranţă I-l voi oferi.”

Datorită iubirii lui Allah pentru robul Său, acea persoană
va fi iubită de locuitorii cerului şi ai pământului, aşa cum se
spune într-o relatare făcută de Abu Huraira – Pacea fie asupra
sa! –, în care Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l
miluiască! – a zis: „Când Allah îl iubeşte pe unul dintre robii Săi,
îl cheamă pe Gavriil (Jibril) şi spune: «Îl iubesc pe cutare;
iubeşte-l şi tu.» Atunci Gavriil îl va iubi şi va spune locuitorilor
cerurilor: «Allah îl iubeşte pe cutare; iubiţi-l şi voi.» Şi astfel il vor iubi şi locuitorii cerurilor (îngerii) şi el va fi cinstit pe pământ.
Dacă Allah nu-l iubeşte pe unul dintre robii Săi, îl cheamă pe
Gavriil şi spune: «Nu-l iubesc pe cutare; nu-l iubi nici tu.» Atunci
Gavriil nu-l va iubi şi va spune locuitorilor cerurilor: «Allah nu-l
iubeşte pe cutare; nu-l iubiţi nici voi.» Atunci locuitorii cerurilor
nu-l vor iubi şi de asemenea el nu va fi iubit nici de locuitorii
pământului.

Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – i-a
încurajat pe bărbaţii şi femeile musulmane să înfăptuiască mai
multe fapte în plus (nafl), dar în acelaşi timp să păstreze un
echilibru în actele lor de slăvire şi să nu iubească exagerarea. El
a dorit ca musulmanul să aibă o personalitate echilibrată, pentru
ca slăvirea pe care o aduce să fie entuziastă, dar consecventă,
şi să nu fie atât de împovărătoare încât oamenii să nu fie
capabili să o înfăptuiască.
Ne-a învăţat de asemenea că fapta
cea mai iubită de Allah este aceea care este împlinită neîncetat,
chiar dacă este nesemnificativă, aşa cum se spune în hadis-ul
în care A’işa – Pacea fie asupra sa! – a spus: „Trimisul lui Allah
– Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a zis: «Cea mai
iubită faptă de Allah este aceea care este împlinită neîncetat,
chiar dacă este nesemnificativă.» Dacă A’işa începea să facă
un lucru, ea rămânea credincioasă acestui lucru.

Adevărata femeie musulmană încearcă din greu să
împlinească rugăciunile corect, cu o profundă concentrare şi
precizie a mişcărilor fizice. În timp ce recită, ea se gândeşte la
sensurile versetelor şi la cuvintele de slavă şi laudă pe care le
rosteşte. Sufletul ei este pătruns de teama de Allah, de
mulţumirea faţă de Allah şi de adevărata laudă pe care o aduce
lui Allah. Dacă se întâmplă ca, în timpul rugăciunii, Satana
(Şeitan) să-i şoptească vreun lucru care să-i abată atenţia de la
rugăciune, ea, pentru a-l alunga, se concentrează asupra
versetelor din Coran pe care le recită şi asupra cuvintelor de
laudă pe care le rosteste. Ea se întoarce cu smerenie la Allah şi Îi cere să
îndrepte toate treburile ei în această viaţă şi în cea ce va să
vină, să o binecuvânteze şi să o călăuzească în toate lucrurile.

Slavirea Lui Allah

Nu este de mirare că musulmana adevărată îl slăveşte cu
înflăcărare pe Domnul ei, pentru că ea ştie că are obligaţia să
respecte toate legile pe care Allah le-a poruncit fiecărui
musulman, bărbat sau femeie. Din acest motiv, ea îşi
îndeplineşte îndatoririle islamice aşa cum trebuie, fără să caute
scuze, fără să facă unele compromisuri şi fără să fie neglijenta.
Implineste toate cele cinci rugăciuni zilnice la timpul
potrivit şi nu lasă treburile domestice sau îndatoririle sale de
mamă şi soţie să o împiedice să facă acest lucru. Rugăciunea
este stâlpul religiei – cel ce împlineşte rugăciunea împlineşte
credinţa şi cel ce neglijează rugăciunea distruge credinţa.

Rugăciunea este cea mai bună şi mai nobilă dintre fapte, aşa
cum a explicat Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l
miluiască! – în hadis-ul relatat de ’Abdullah ibn Mas’ud: „L-am
întrebat pe Trimisul lui Allah: «Care faptă este cea mai iubită de
Allah?» El a zis: «Să împlineşti fiecare rugăciune de îndată ce este
timpul potrivit"L-am intrebat:"Si apoi?"El a zis:"Sa te porti cu parintii
cu ingaduinta si respect ". L-am întrebat: «Şi
apoi?» El a zis: «Lupta sfântă (jihad) pentru cauza lui Allah.»”

Rugăciunea este legătura dintre un rob şi Stăpânul său.
Este izvorul abundent din care o persoana dobandeste putere,
Stabilitate,ingaduinta şi mulţumire şi este un mijloc de a
îndepărta pata păcatelor făcute. Abu Huraira – Pacea fie asupra
sa! –, companionul Profetului, a relatat: „L-am auzit pe Trimisul
lui Allah spunând: «Ce aţi crede dacă ar exista un râu care ar
curge înaintea uşii oricăruia dintre voi şi el [omul] s-ar îmbăia în
acesta de cinci ori pe zi? Ar mai rămâne vreo urmă de
murdărie?» Oamenii au zis: «Nu ar mai exista nici o urmă de
murdărie pe el.» El a zis: «Acest lucru este asemenea celor
cinci rugăciuni zilnice, prin intermediul cărora Allah şterge
păcatele.»”
Jaabir – Pacea fie asupra sa! –, un alt companion, a spus:
„Trimisul lui Allah a zis: «Cele cinci rugăciuni zilnice sunt
precum un râu adânc care curge pe lângă uşa oricăruia dintre
voi, în care el [omul] se îmbăiază de cinci ori în fiecare zi.»”
Rugăciunea este o milostenie pe care Allah a pogorât-o
asupra robilor Săi; ei caută umbra ei de cinci ori pe zi şi se
roagă Domnului lor, slăvindu-L, cerându-I sprijinul şi căutându-I
milostenia, călăuzirea şi iertarea. Din acest motiv, rugăciunea
devine un mijloc de purificare pentru cei care se roagă, bărbaţi
şi femei în egală măsură, curăţindu-i pe ei de păcate.
’Uthman ibn ’Affaan – Pacea fie asupra sa! – a zis: „L-am
auzit pe Trimisul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l
miluiască! – spunând: «Nu există nici un musulman pentru care
dacă, atunci când intră timpul de rugăciune, el face abluţiunea
corect, se concentrează asupra rugăciunii şi se prosternează
aşa cum se cuvine, rugăciunea sa să nu fie o ispăşire pentru
păcatele săvârşite mai înainte de ea, atâta timp cât nu au fost
săvârşite păcate majore. Aşa va fi până la sfârşitul vremii.»”

Există multe relatări care vorbesc despre importanţa
rugăciunii, despre binecuvântările pe care le aduce bărbaţilor şi
femeilor care se roagă şi despre recoltele abundente de favoruri
pe care ei pot să le culeagă de fiecare dată când stau înaintea
lui Allah cu smerenie şi căinţă.

Allah a arătat o mare îndurare femeilor prin faptul că le-a
scutit de obligaţia de a împlini cele cinci rugăciuni obligatorii în
moschee. Dacă ar fi făcut acest lucru obligatoriu, ar fi pus o
povară insuportabilă pe umerii femeilor şi ele nu ar fi putut să o
îndeplinească, aşa cum vedem mulţi bărbaţi care nu reuşesc să
se roage cu regularitate în moschee şi care nu au altă
posibilitate decât să se roage acolo unde se găsesc, la locul de
muncă sau acasă. Greaua povară a treburilor gospodăreşti şi
împlinirea obligaţiilor faţă de soţ şi copii nu îi permit femeii să
plece de acasă de cinci ori pe zi; ar fi imposibil pentru ea să
facă acest lucru. Rugăciunea făcută de ea acasă este
descrisă ca fiind mai bună pentru ea decât cea făcută în
moschee, însă Allah, Preamăritul, Preaînaltul, îi lasă
posibilitatea de a alege: se poate ruga acasă dacă doreşte sau
poate merge sa se roage in moschee.

Dacă îi cere soţului ei permisiunea de a merge la
moschee să se roage, el nu trebuie să o oprească, după cum a
afirmat Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! –
într-un număr de relatări. De exemplu: „Nu le interziceţi femeilor
să meargă la moschee, deşi locuinţele lor sunt mai bune pentru ele.”
sau „Dacă soţia vreunuia dintre voi cere permisiunea de a
merge la moschee, nu o opriţi.

Moscheea era, şi este încă, un centru de lumină şi
călăuzire pentru bărbaţii şi femeile musulmane; în acest mediu
neprihănit sunt înfăptuite acte de slăvire, iar de la amvon
(minbar) sunt transmise mesaje de îndrumare şi adevăr. Încă de
la începutul islamului, femeia musulmană a avut rolul ei în
cadrul moscheii.
Există multe relatări autentice care confirmă prezenţa şi
rolul femeii în moschee. Acestea descriu modul în care femeile
au luat parte la rugăciunea de vineri (salat al-jumu’a),
rugăciunea de eclipsă şi rugăciunea de sărbători (Aid),
răspunzând la chemarea muezinului de a participa la rugaciune.

Allah Cel Preaslavit si Preainalt spune in sura al ahzab 33:35:"Musulmanilor si musulmancelor,dreptcredinciosilor si dreptcredincioaselor,celor supusi si celor supuse,celor iubitori de adevar si celor iubitoare de adevar,celor statornici si celor statornice,celor smeriti si celor smerite,celor care dau milostenii si acelora[dintre femei]care dau milostenii,celor care postesc si acelora [dintre femei]care postesc,celor care-si pazesc castitatea lor si acelora[dintre femei] care si-o pazesc,celor care-L pomenesc pe Allah mereu si acelora [dintre femei]care-L pomenesc,Allah le-a pregatit iertare si rasplata mare."Atat femeile cat si barbatii sunt egali in fata lui Dumnezeu in privinta credintei,pietatii,religiozitatii si a rasplatii din Ziua de Apoi.Dumnezeu ne-a dat roluri diferite corespunzator cu alcatuirea diferita a noastra, din punct de vedere al fizicului dar si al inclinatiilor innnascute