duminică, 29 martie 2009

FEMINITATEA

Islamul a apreciat întotdeauna feminitatea femeii, feminitate ce antrenează un rol integral, precum cel al bărbatului. Nimeni nu este nicidecum un duşman, adversar sau concurent al celuilalt, ci, mai degrabă, fiecare este un ajutor pentru celălalt, pentru atingerea perfecţiunii relative a persoanei sale şi a fiecărui sex.Ordinea realizată de Allah în Univers face din existenţa dualităţii una dintre caracteristicile sale. Acest principiu se manifestă în prezenţa bărbatului şi a femeii în lumea vie a oamenilor, animalelor şi plantelor sau în prezenţa negativului şi pozitivului în lumea nevie, prin fenomenul magnetismului, electricităţii etc. Chiar şi în atom există sarcini pozitive şi negative, acestea fiind date de proton şi electron. Coranul, revelat acum o mie patru sute de ani, dă o explicaţie clară acestui fapt: „Şi din fiecare lucru Noi am creat perechi. Poate că voi vă veţi lăsa îndemnaţi.” (Coran 51: 49).Prin definiţie, bărbaţii şi femeile sunt precum cutia şi capacul său, o unitate ce cuprinde obiectul şi perechea sa; unul nu poate exista fără celălalt. Când Allah l-a creat pe primul om, Adam, El i-a creat, de asemenea, şi perechea, pe Eva, pentru a locui şi a-şi găsi pacea alături de ea. Allah Atotputernicul nu l-a lăsat pe Adam singur nici chiar în Rai. Cuvântarea lui Allah, indiferent dacă lua forma interdicţiei sau a poruncii, era adresată amândurora: „Şi zis-am Noi: «O, Adam, sălăşluieşte tu împreună cu soaţa ta în această grădină! Mâncaţi din ea pe îndestulate, ori de unde voiţi, dar să nu vă apropiaţi de acest pom, pentru ca să nu fiţi dintre cei nedrepţi!»” (Coran 2: 35).Toate acestea demonstrează că femeia este diferită de bărbat, ea completându-l pe el şi el pe ea. Un lucru nu se completează singur. Coranul evidenţiază acea deosebire: „Şi un băiat nu este întocmai ca o copilă!” (Coran 3: 36).Ei nu sunt precum pozitivul şi negativul. Deosebirea nu înseamnă că sunt adversari în niciun sens. Ei se nasc din fiecare şi sunt unul pentru altul: „... căci sunteţi unii din alţii”(Coran 4: 25);„Şi Allah v-a făcut soaţe din voi înşivă” (Coran 16: 72). Allah cel Înţelept a ordonat, de asemenea, ca întreaga construcţie fizică şi psihică a femeii să aibă elemente prin care să atragă şi să fie atrasă de bărbat. Esenţială în acest scop a fost înzestrarea femeii de către Allah cu o dorinţă instinctivă şi o pasiune puternică naturală, aspecte ce conduc la atracţia reciprocă şi la comuniunea lor, astfel încât viaţa să continue, iar generaţiile să apară mai departe.De aceea Islamul dezaprobă sistemele care nu susţin acest instinct natural sau nu îl fructifică; de exemplu – viaţa monahală. Cu toate acestea, prin niciun mijloc, acest lucru nu reflectă acceptarea canalizării acestei energii în direcţia greşită, ci doar în căsătoriile permise de divinitate care formează baza familiei. Astfel, Islamul, alături de celelalte religii revelate, interzice adulterul la fel ca şi toate formele de imoralitate, indiferent dacă sunt la vedere sau nu. Islamul a menţionat toate abaterile care pot genera aceste acte, asigurând astfel protejarea bărbaţilor şi a femeilor de toţi factorii de seducţie şi de poftele trupeşti.Pe baza instinctului natural al femeii, al nevoii sale de a avea condiţii sănătoase şi adecvate ale relaţiei sale cu bărbatul, Islamul a stabilit codurile sale proprii pentru femeie, precum a stabilit şi celelalte coduri relevante, instrucţiuni şi reguli. Islamul încearcă să îi protejeze feminitatea, să îi recunoască nevoile şi să nu i le reprime. El încearcă să creeze o barieră între femeie şi depravare pentru a o proteja de prădătorii care o vânează, o devorează în vizuinele lor şi îi aruncă rămăşiţele.Putem oferi un rezumat al viziunii Islamului asupra femeii: 1. Islamul protejează femeile pentru a le păstra gingăşia şi frumuseţea. Din acest motiv le sunt permise unele lucruri ce le sunt interzise bărbaţilor. Femeia poate purta aur şi mătase naturală; avem dovada în hadisul: „Acestea două [materialele] le sunt interzise bărbaţilor comunităţii mele şi permise femeilor”. (Hadis consemnat de Ibn Majah de la Ali (3595); hadis sahih.) Permisiunea de a folosi lucruri care i se potrivesc femeii este completată de interdicţia de a folosi lucruri care îi afectează feminitatea, precum hainele bărbăteşti sau adoptarea gesturilor şi a comportamentului masculin, în general. O femeie nu are voie să poarte îmbrăcămintea bărbatului; un bărbat nu are voie să poarte îmbrăcămintea femeii. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spune: „Allah blesteamă bărbatul care se îmbracă precum o femeie şi femeia care se îmbracă precum un bărbat”.Hadisul a fost consemnat de Abu Huraira şi Abu Dawud (4098), Ahmed 2/325, Ibn Hibban (1904) şi alţii. Bărbaţii care se comportă ca femeile şi femeile care se comportă ca bărbaţii sunt pedepsiţi la fel de către Allah. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spune: „Trei [categorii de persoane] nu intră în Paradis şi nu se bucură de vederea Frumuseţii lui Allah în Ziua Judecăţii: un fiu care nu i-a ascultat pe părinţii săi, o femeie masculinizată şi un adulterin”.Hadisul este consemnat de Ahmed Ibn Omar şi aprobat de şeicul Şaker ca sahih (1680), An-Nisa’i 5/80, Al-Hakim 1/72 şi alţii.2. Islamul susţine feminitatea şi, datorită slăbiciunii relative a femeilor, protejează femeia, lăsând-o în grija unui bărbat ce o întreţine, îi asigură cheltuielile de trai şi îi acoperă toate nevoile. Chiar dacă este sub tutela tatălui, a soţului, fiului sau a fratelui ei, ea va fi îngrijită de ei, aceasta reprezentând obligaţia lor conform legislaţiei islamice. Nicio nevoie nu ar trebui să o silească să îşi facă drum prin întinderile neexplorate ale vieţii pline de conflicte, în mijlocul învălmăşelii bărbaţilor aflaţi în competiţie pentru a-şi câştiga pâinea – situaţie în care a fost prinsă femeia occidentală, presată de o necesitate stringentă, din cauză că tatăl, fratele, fiul sau unchiul nu o ajută cu nimic. Consecinţa este că în societăţile vestice femeia trebuie să accepte orice fel de muncă, cu orice salariu, pentru a putea supravieţui.3. Religia lui Allah protejează moralitatea şi decenţa femeii, are grijă de reputaţia şi demnitatea ei, îi apără castitatea, păzind-o de gândurile şi vorbele necurate, şi încearcă să împiedice mâinile răuvoitoare care vor să-i aducă vătămare. Ca să atingă aceste obiective nobile, o datorie, prescrisă în Islam, a femeii este aceea de a-şi pleca ochii şi a-şi păstra castitatea şi puritatea:„Şi spune drept-credincioaselor să-şi plece privirile lor şi să-şi păzească pudoarea lor, să nu-şi arate gătelile lor, afară de ceea ce este pe dinafară şi să-şi coboare vălurile peste piepturile lor! Şi să nu-şi arate frumuseţea lor decât înaintea soţilor, sau a părinţilor lor, sau a părinţilor soţilor lor, sau a fiilor lor, sau a fiilor soţilor lor, sau a fraţilor lor, sau a fiilor fraţilor lor, sau a fiilor surorilor lor, sau a muierilor lor, sau a acelora pe care le stăpânesc mâinile lor drepte, sau a slujitorilor dintre bărbaţi, care nu mai au dorinţă, sau a copiilor mici care nu ştiu ce este goliciunea femeilor. Şi să nu lovească cu picioarele lor, astfel încât să se afle ce podoabe ascund ele! Şi căiţi-vă cu toţii, o, voi, drept-credincioşilor, faţă de Allah, pentru ca voi să izbândiţi!” (Coran 24: 31).Ea se îmbracă şi se împodobeşte decent. „ ... să nu-şi arate gătelile lor, afară de ceea ce este pe dinafară (...) şi să-şi coboare vălurile peste piepturile lor!” (Coran 24: 31).Gătelile vizibile la care se referă acest verset au fost interpretate ca fiind inclusiv inelul, faţa, cele două mâini, şi unii exegeţi şi jurişti au stabilit ca fiind şi picioarele de la gleznă în jos. (În timpul Profetului – Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa! – unele femei obişnuiau să îşi acopere faţa. Flexibilitatea Islamului îi permite femeii să opteze sau nu pentru acoperirea feţei. Nota editorului.)Ea trebuie să îşi acopere celelalte părţi atractive, precum părul, gâtul, mâinile şi picioarele, faţă de toţi oamenii, excepţie făcând soţul, rudele de sânge, persoanele cu care nu poate avea o relaţie de căsătorie din cauza proximităţii relaţiei (fraţi, unchi etc.) şi de care îi este dificil să şi-i le ascundă: „Şi spune drept-credincioaselor să-şi plece privirile lor şi să-şi păzească pudoarea lor, să nu-şi arate gătelile lor, afară de ceea ce este pe dinafară şi să-şi coboare vălurile peste piepturile lor! Şi să nu-şi arate frumuseţea lor decât înaintea soţilor, sau a părinţilor lor, sau a părinţilor soţilor lor, sau a fiilor lor, sau a fiilor soţilor lor, sau a fraţilor lor, sau a fiilor fraţilor lor, sau a fiilor surorilor lor, sau a muierilor lor, sau a acelora pe care le stăpânesc mâinile lor drepte, sau a slujitorilor dintre bărbaţi, care nu mai au dorinţă, sau a copiilor mici care nu ştiu ce este goliciunea femeilor. Şi să nu lovească cu picioarele lor, astfel încât să se afle ce podoabe ascund ele! Şi căiţi-vă cu toţii, o, voi, drept-credincioşilor, faţă de Allah, pentru ca voi să izbândiţi!” (Coran 24: 31).Femeia musulmană trebuie să păstreze decenţa în mers şi în vorbire: „Şi să nu lovească cu picioarele lor, astfel încât să se afle ce podoabe ascund ele!” (Coran 24: 31);„O, voi, soţii ale Profetului! Voi nu sunteţi ca niciuna dintre femei. Dacă sunteţi pioase, nu vă arătaţi binevoitoare [faţă de bărbaţi], cu vorba, pentru ca acela care are o boală în inimă să nu poftească la voi, şi spuneţi vorbe potrivite!” (Coran 33: 32).Prin urmare ei nu îi este interzis să vorbească (aşa cum unii au înţeles); vocea sa nu este ceva interzis. Dimpotrivă, în Coran îi este poruncit să vorbească, dar conform normelor credinţei islamice. Ea trebuie să fie mai presus de toate actele menite să stârnească şi să tenteze bărbatul, aşa cum se întâmpla în epoca ignoranţei, în perioada preislamică, sau în varianta modernă a Jahiliyei. O femeie musulmană ar trebui să nu fie excentrică. Ea trebuie să evite să se afle într-un loc singură, cu un bărbat care nu este soţul ei, sau cu o persoană cu care se poate căsători, pentru a păstra o barieră între ea şi celălalt bărbat şi toate gândurile păcătoase, între reputaţia ei bună şi zvonurile false. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spune: „Niciun bărbat nu trebuie să se afle într-un loc izolat cu o femeie şi nicio femeie nu ar trebui să călătorească cu nimeni în afară de o persoană cu care nu se poate căsători.” sau soţul ei, desigur.Trebuie evitate adunările de bărbaţi, excepţie făcând cazurile necesare sau scopurile considerabile, doar pentru strictul necesar. Participarea la rugăciunile în grup din moschee, căutând cunoaşterea, cooperarea în caritate şi promovarea credinţei sunt situaţii în care prezenţa femeii alături de bărbaţi este acceptată; astfel, ea nu este privată de dreptul de a participa la servirea comunităţii ei, cu condiţia de a nu depăşi limitele codului islamic în viaţa socială.Prin aceste indicaţii şi regulamente, Islamul are grijă de siguranţa femeii şi a feminităţii sale, pentru ca ea să fie apărată de gurile profane; Islamul îi păstrează decenţa şi castitatea, ţinând-o departe de toţi factorii de abatere. Islamul are grijă de onoarea ei, luptând împotriva calomniei şi a celor care o răspândesc. Mai presus de toate, Islamul îi protejează sufletul şi îi calmează mintea, luptând împotriva tensiunii, instabilităţii şi tulburării ce pornesc de la închipuirile sălbatice sau de la alţi factori ce produc agitaţie. În acelaşi timp, Islamul protejează bărbatul de anxietate şi rătăcire, familia de despărţire şi societatea de prăbuşire şi destrămare.

STATUTULFEMEILORÎN ISLAM de Dr. Yusuf Al-Qaradawy

joi, 12 martie 2009

familia in islam

Islamul a acordat o importanta deosebita familiei, este de ajuns sa stim ca din Fiqh o treime i s-a acordat institutiei familiale si asta pentru ca familia este prima caramida pe care este cladita societatea in construirea unui islam maret.Si daca aceasta caramida etse puternica si cladirea va fi bine ridicata si statornica precum muntii, iar daca caramida este de calitate slaba, la fel va fi si cladirea si ea se poate prabusi cu usurinta.Cu cat familia este mai buna, cu atat si societatea este mai buna, iar daca familia este stricata si societatea este stricata. Si ce este societatea altceva decat un grup de familii?Familia este o institutie la fel ca oricare alta institutie si de aceea ea trebuie sa aiba o structura de conducere, un conducator si un inlocuitor, un comitet de conducere care are si el la randul lui un presedinte caruia ii sunt ascultate, respectate si aplicate deciziile si dorintele; acest presedinte trebuie sa cunoasca toata situatia institutiei sale si lui nu trebuie sa-i scape niciun lucru care se intampla in institutia sa.Acest conducator trebuie sa aiba un inlocuitor care sa ii preia responsabilitatile si indatoririle atunci cand el lipseste si sa ii aduca la cunostinta ce s-a intamplat in locul lui. In familia musulmana barbatul este conducatorul/ presedintele institutiei- familiei.

In limba araba termenul de zauj-a (sot/ie) este folosit atat pentru barbat cat si pentru femeie, fara nicio deosebire intre ei.De asemenea termenul de arus-is (mire/asa) este folosit atat pentru barbat cat si pentru femeie, fara nicio deosebire intre ei.Ce inseamna acest lucru?Aceasta demonstreaza o unicitate in fiinta si o unitate in intrajutorare si in urmarirea scopurilor comune. Aceasta inseamna ca sotul si sotia sunt doua suflete intr-un singur trup si ca acest trup traieste si el poate fi slabit si distrus daca credinta dispare si nu face ca sotul si sotia sa sa fie un singur trup decat credinta (islamul).In absenta credintei femeia va deveni doar o placere trecatoare, o floare care se ofileste si se va usca si va fi calcata in picioare.Acest lucru rezulta din Coran, a spus ALLAH:

"ALLAH le-a dat drept pilda pentru aceia care nu credpe sotia lui Noe si pe sotia lui Lot,care s-au aflat sub obladuirea a doi robi evlaviosi dintre robii Nostrisi care i-au viclenit pe ei,iar ei doi nu le-au putut fi de niciun ajutor la ALLAH.Si [li] s-a zis:"Intrati in Foc [laolalta] cu ceilalti care intra!"(Surat At-Tahrim: 10)

Ele erau sotiile a doi dintre trimisii lui ALLAH, a doi robi drept-credinciosi, dar ele nu au crezut in islam , le-a lipsit credinta si nu le-a fost lor de niciun folos si de niciun ajutor la ALLAH faptul ca ele au fost sotii de profeti.

Si dusmanii islamului au vrut ca femeia sa devina o placere trecatoare si acest lucru este evident in intrunirile lor in care este tratata problematica femeii si eu le numesc (aceste intalniri) clevetiri impotriva femeii.In ele nu se trateaza problema femeii ca sotie, dar se vorbeste despre ea ca tovarasa si asociata a barbatului, ceea ce inseamna ca femeia si barbatul sunt niste parteneri, aflati impreuna intr-o calatorie care oricand se poate sfarsi. Insa islamul a dorit si doreste ca femeia sa fie tovarasa de viata a barbatului, pana la moarte (si dupa aceasta), pe lumea cealalata.De ce ei nu pomenesc termenul de "sotie"? Sau de mama? (In sensul ca atentia nu este concentrata pe acesti termeni).Oamenii refuza lucrurile care au legatura cu familia, le subestimeaza importanta si asta pentru ca, in inchipuirea lor sotul si sotia sunt incatusati in aceasta legatura din care ei trebuie sa scape. Ei vor ca acestia "sa se inalte spre orizonturi", vorbesc despre libertatile celor doi, despre libertatea femeii; si femeia sa fie libera inseamana de fapt ca ea sa fie in posesia tuturor. Dupa ce femeia se leapada de straiele familiei, de cele ale rolului sau de sotie, ea se va transforma in societate in ceva foarte urat.Astazi vedem peste tot concursuri de frumusete si folosirea femeilor in reclame fara valoare si a ajuns femeia sa fie ca o jucarie; insa in islam institutia mariajului are un alt sens, islamul este foarte atent in a forma familii foarte puternice si in familie fiecare are rolul sau si se bucura de respectul celuilalt si fiecare isi cunoaste atat drepturile cat si obligatiile.
Acela care este un practicant corect al religiei sale, asa cum isi cunoaste foarte bine drepturile, asa trebuie sa-si cunoasca si sa-si indeplineasca si indatoririle. ALLAH i-a ponegrit in Coran pe aceia care isi cunosc foarte bine drepturile, dar care cer in plus si atunci cand trebuie sa-si indeplineasca indatoririle avute devin nemultumiti si nu le convine, ba mai mult, lor le este foarte greu sa o faca pentru ca nici macar nu si le cunosc.Dar un musulman care l-a acceptat pe ALLAH Stapanul sau si islamul religia sa, va cauta inainte de toate sa stie ce indatoriri are.Si el stie ca daca in aceasta lume i se neglijeaza lui din drepturile ce i se cuvin, el le va primi in ziua de apoi; si el stie ca daca nu-si indeplineste obligatiile in aceasta lume, el si le va indeplini in ziua de apoi si asta poate inseamna ca lui sa-i fie luate din faptele bune in acea zi.

luni, 2 martie 2009

Recunoasterea oferita femeii de catre islam

Fără îndoială, adevărata femeie musulmană se deosebeşte prin caracterul ei islamic şi este mândră de statutul măreţ pe care i l-a acordat încă de la început islamul, mai înainte ca femeile altor naţiuni să aibă parte de ceva asemănător. Cu cincisprezece secole în urmă, islamul a acordat drepturi depline femeilor pentru prima dată în istorie şi femeile musulmane s-au bucurat de drepturile omului cu secole înainte ca lumea să audă de organizaţii privind drepturile omului sau să fie martoră la vreo „Declaraţie a Drepturilor Omului”.În acea perioadă timpurie, islamul a declarat că femeile erau jumătăţile gemene ale bărbaţilor, aşa cum se afirmă în hadis-ul citat de Abu Dawud, Tirmizi, Ad-Darimi şi Ahmad. Într-o vreme în care lumea creştină se îndoia de drepturile umane ale femeii şi de caracterul sufletului ei, Coranul spunea:﴾ „Domnul lor le-a răspuns: “Eu nu las să se piardă nici o faptă plinită de vreunul dintre voi, bărbat sau muiere, deopotrivă unul cu altul!...” ﴿[Coran 3:195]Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a acceptat supunerea şi jurământul femeii la islam, aşa cum le-a acceptat şi din partea bărbaţilor. Legământul de credinţă pecare l-au făcut femeile a fost diferit de cel al bărbaţilor şi nu afost împlinit ca un act de supunere oarbă. Acesta reprezintă oconfirmare a independenţei identităţii femeii musulmane şi aputinţei de a purta responsabilitatea pe care o implicăjurământul de credinţă şi mărturisirea de a fi supusă lui Allah şide a fi devotată Lui şi Trimisului Său. Toate acestea au avut loccu secole în urmă, mai înainte ca lumea modernă sărecunoască dreptul femeii la libertatea de expresie şi dreptul lavot. Aceasta este o completare la alte drepturi importante, cumar fi: dreptul de a avea propria ei avere, eliberarea deresponsabilitatea de a cheltui pentru alţii, chiar dacă ea este înstărită, egalitatea cu bărbaţii în ceea ce priveşte treburile lumeşti, educaţia şi îndatoririle religioase şi legale .

Gradul de respect şi drepturile pe care le-au obţinut femeile musulmane sunt uimitoare pentru femeile din Occident.Îmi amintesc comentariul pe care l-a făcut o americană într-o conferinţă ţinută în Statele Unite de învăţatul sirian, şeicul Bahjat Al-Baitar, privind drepturile femeilor în islam. Această femeie a fost uimită de drepturile pe care femeia musulmană le-a dobândit cu o mie cinci sute de ani în urmă; ea s-a ridicat şi a întrebat: „Este adevărat ce spuneţi despre femeia musulmană şi despre drepturile ei sau este doar propagandă? Dacă este adevărat, atunci luaţi-mă să trăiesc împreună cu voi o vreme,apoi pot să mor!” Multe alte femei din Occident şi-au exprimatde asemenea uimirea faţă de statutul şi respectul de care au parte femeile în islam.Dacă înţelege toate acestea, femeia musulmană modernă este pătrunsă de admiraţie pentru adevărata ei religie: credinţa ei se adânceşte şi această convingere privind măreţia şi desăvârşirea acestui program divin referitor la fericirea umană şi la bunăstarea, în egală măsură, a bărbaţilor şi a femeilor devine chiar şi mai puternică. Pentru ea este de ajuns să ştie că, acum o mie cinci sute de ani, islamul a realizat mai multe pentru femei decât a realizat oricare altă naţiune în secolul XX.

Femeia musulmană, care este conştientă de statutul măreţ pe care i l-a acordat islamul cu cincisprezece secole în urmă, ştie prea-bine că poziţia femeilor în fiecare naţiune cârmuită după legi antice a fost îngrozitoare, mai ales în India şi î n Roma, în Evul Mediu în Europa, dar şi în Ţările Arabe, mai înainte de venirea islamului. Din acest motiv, mândria pe care o simte faţă de identitatea ei islamică, de adevărata religie şi de statutul uman înalt se măreşte .
Femeia musulmană este conştientă de marea binecuvântare pe care a pogorât-o Allah asupra ei în ziua în care lumina strălucitoare a islamului a strălucit peste lumea arabă:﴾ „...În ziua aceasta, am desăvârşit religia voastră şi am împlinit harul Meu asupra voastră şi am încuviinţat Islamul ca religie pentru voi!...” ﴿[Coran 5:3]

Sufletul femeii musulmane este umplut de fericire,mulţumire şi mândrie, iar poziţia ei este înălţată de faptul că islamul îi acordă mamei un statut mai mare decât cel al tatălui.Un om a venit la Profet şi l-a întrebat: „O, Trimis al lui Allah, caredintre oameni merită mai mult tovărăşia mea?” El a zis: „Mamata.” Omul a întrebat: „Apoi cine?” Profetul a zis: „Mama ta.”Omul a întrebat: „Apoi cine?” Profetul a zis: „Mama ta.” Omul aîntrebat: „Apoi cine?” Profetul a zis: „Apoi tatăl tău.”132 Datorită modului cum este creată, femeia este unică în capacitatea ei de a purta în pântece un copil, de a-l hrăni la sân şi de a-l educa, rol foarte dificil şi care implică foarte multă trudă,aşa cum se spune în Coran:﴾ „Noi l-am povăţuit pe om [să facă bine] părinţilor săi,mama lui l-a purtat, [suportând pentru el] slăbiciune după slăbiciune, iar înţărcarea lui a fost după doi ani, [aşadar]: “Adu mulţumire Mie şi părinţilor tăi, căci la Mine este întoarcerea!” ﴿[Coran 31:14] Aşa cum această grea răspundere atârnă pe umerii femeilor, tot aşa bărbaţii au rolul de a întreţine şi proteja familia;ei au datoria de a câştiga bani şi de a-i cheltui în folosul familiei.Cu toate acestea, mulţi bărbaţi încă nu au înţeles care este statutul mamei în islam, după cum se vede în hadis-ul citat mai înainte, în care un bărbat l-a întrebat pe Profet – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – care dintre oameni îi merită mai mult tovărăşia.Islamul a înălţat statutul femeilor prin faptul că a pus poziţia mamei mai presus de cea a tatălui şi le-a dăruit deasemenea femeilor posibilitatea de a-şi păstra propriile nume defamilie după căsătorie. Femeia musulmană îşi păstrează numele de familie şi propria identitate după căsătorie şi nu ia numele soţului ei aşa cum se întâmplă în Occident, unde femeia căsătorită este cunoscută după numele soţului ei ca „doamna Cutare” şi numele ei de fată este şters din registrele civice. În acest fel, islamul păstrează identitatea femeii după căsătorie: cu toate că femeia musulmană este îndemnată să ducă o viaţă bună, să fie ascultătoare şi să îşi respecte soţul, identitatea ei nu va fi înghiţită de cea a bărbatului.Dacă mai adăugăm şi faptul că islamul le-a dăruit femeilor dreptul la o libertate totală în ceea ce priveşte modul de a-şi cheltui averea şi că ele nu au obligaţia de a-şi cheltui propriile resurse, atunci înaltul statut pe care islamul l-a dăruit femeilor devine şi mai clar. De aceea, putem înţelege cât de mult îşi doreşte islamul ca femeile să fie libere, respectate şi capabile să îşi împlinească misiunea lor în viaţă.